Moto: "Două inimi când se-mbină,/când confund pe tu cu eu,/ e lumină din lumină,/ dumnezeu din dumnezeu!" (Mihai Eminescu)
Fii foarte-atentă: n-are nici o pată,
e pură, simplă, umblă prin livezi,
face frumos şi verde, nu s-aude,
vine şi pleacă, însă nici n-o vezi!
Nu ştii când vine şi nu ştii când pleacă,
e singura fecioară-n veac de veac,
nu poate nimeni să o ia acasă,
nu poţi să-i vii, nu pot să-i vin de hac!
Vine, dar nu-i...pleacă, dar e...(întruna)...
bate în geamuri, însă n-auzim...
ea duce şi aduce, ea-nsemnează
botez, iubire, nuntă, ţintirim!
Nu-i veche, nu-i nici nouă, niciodată...
ea se mai ţine (astăzi) de cuvânt:
face frumos şi verde pe retină...
şi cred că eşti (prin ea) şi cred că sânt!
Întruna şi niciodată (foto/poem în livadă) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
