Moto: "Continuare-n stânga... Invers: acelaşi sens/ al unui joc multiplu de fulger sapiens,/ retină înainte şi înapoi de când/ crăpase coaja pietrei pe cel mai alb cuvânt!// Imagine voalată de ochi şi timp întors:/ înghit singurătatea din josul cel mai jos,/ mă-ndepărtez de mine în susul cel mai sus.../ şi văd şi sunt vedere pe unde n-am ajuns!"
Mă adun şi mă scad în acelaşi cuvânt
pentru cine şi ce îndrăzneşte să vadă...!...
Întreb până unde, răspund până când
împărţirea la timp mai începe o dată!...
Punct, linie, punct, mai arar, mai ades,
bătaie în uşă, cu aripi, cu teamă...!...
Înverzesc pe cărările altui botez,
ignorat şi real ca ghicitul în palmă!
Şi iar amintirea mă face tăcând,
mă trece de vârf, înapoi, înainte...!...
De fapt, eu slujesc vânătoarea de vânt,
mă adun şi mă scad între două morminte!
Până unde, până când... (la mormântul lui Toni Marcu... odihnească-se în pace!) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
IN MEMORIAM: PATRU „PORUNCI” ŞI-O ÎNTREBARE - remember Simon Ajarescu (II) DIVINA TRAGEDIA: MARIA (V) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” BĂTAIE cordială/cardiacă în Do Major [cam TOT] DIVINA TRAGEDIA: MARIA (IV) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DUPĂ APUS (mic...tratat de singurătate)
Mai multe din această categorie:
