Nu mă grăbesc, nu am nimica de ajuns,
sunt lămurit fără-ntrebare şi răspuns:.
nu e nimica mai înalt,
adânc şi grav, rece şi cald
decât să ştiu nimic în plus, nimic în plus!
Nu mă grăbesc nici o clipită, nici un pas,
nici înapoi, nici înainte... am rămas
şi-am să rămân în urma mea,
nu vreau s-ajung un alt ceva...
nu are rost, nu are farmec, n-are haz!
Sunt singular şi captivat într-un cuvânt,
nu-s căutat, nu jinduiesc, nu stau la rând...
sunt numai eu în jurul meu
păzit de jurul dumnezeu...
sunt fără cum, sunt fără unde, fără când!
N-am viitor... (n-am învăţat şi nu-s atent
sunt un nimic fără trecut, fără prezent)...
sunt subiect şi predicat,
dar nici să mor n-am învăţat...
trăiesc frumos! necunoscut!... zerovalent!
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” | Nu mă grăbesc (uvertură) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
