Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Contrast (mic...tratat de miozotis)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 28 Mai 2016
Te rog să-mi (s)pui nu-mă-uita/ la capătul dinspre plecare, să nu stau singur când voi fi/ în (contra)starea următoare!... Ca întrebarea la răspuns/ mă duc să văd cum se întâmplă absenţa-n haos, punct cu punct,/ şi cum prin întuneric îmblă fiindcă ce-i adânc şi sfânt/ nu se (re)naşte pe lumină…
Şi, drept răsplată, m-a trimis/ în mijlocul nemărginirii, nu am nici sus, nici jos...şi sunt/ egal cu orice depărtare... şi nu ştiu încotro s-apuc/ spre-un ce mi-i dat să-mi fie capăt... aicea, stelele n-au timp/ şi toate-s perpendiculare pe tot ce am (ne)cunoscut/ din prima clipă în cealaltă... dar n-am…
Mi s-au spus tot felul de minciuni despre această doamnă sublimă şi bacantă... însă nu ştiu ce mă face să cred că va să-(mi) fie o experienţă foarte interesantă! A trecut pe lângă mine de câteva ori, dar n-a vrut să se oprească nici o secundă... cred că avea întâlnire…
Ca o chemare acasă (la mormântul doamnei Maria Damian, odihnească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 25 Mai 2016
A murit Maria din vale!... şi parcă nu am cuvinte să spun nimic... doar să-mi aduc aminte că m-a învăţat cât de mică-i distanţa dintre căldură şi frig! Doar să-mi amintesc despre un zâmbet şi despre o vorbă liniştitoare când credeam că nu mai pot, că am să mor de…
Moto: „Când îi zăresc pe stradă/ mă-ntreb ca-ntâia oară:/ cum a putut un vultur/ să scoată pui de cioară?” (George Topârceanu) credeam că toate păsările vor să cânte trăgeam în ciori cu ouă de privighetoare însă apoi au început să mă-nspăimânte când am văzut privighetorile că sunt din ce în…
La deal, tot la deal, că la vale-i târziu, nu vrea să ne vadă!... La capăt, acolo, pe culme-am să fiu cu doamna livadă! Cu doamna livadă, aceea, de-atunci, de-o samă cu mine!... Aveam şapte taine şi zece porunci... şi zile puţine! Aveam ochii mari şi curaţi şi adânci de-atâta…
Un ”om” cu capul gol (pledoarie pentru pedeapsă prin purificare)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 21 Mai 2016
Un "om" cu capul gol şi limuzină, trece vârtej şi calcă o pisică!... Sărmana, este plină cu pisoi şi doar atâta poate să mai zică: iartă-mă, nene... m-ai ucis pe zebră, eram aproape de maternitate, puteai să fii oleacă mai încet... acuma, gata, vezi? nu se mai poate nici tu…
Nu sper şi nu regret... şi mi se pare continuu devreme şi târziu...!... Aş vrea să-mi amintesc, însă nu ştiu când a-ncolţit şi când a dat în floare această umbră/holbură - fir lung şi urcător mereu spre frumuseţe, aşa, să plâng de dor şi să mă-nveţe de unde până unde…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Sare-n mămăligă (mic... tratat de poezie)
Scris de Ion Zimbru Joi, 19 Mai 2016
Renunţ la joacă (foarte serios!) şi mă apuc de înălţat (în glumă?) palate la pământ şi scări la cer pentru oricare glorie antumă a celor obsedaţi de mult şi vârf şi călcători pe cruce şi cutumă!... Ei salivează, flutură din cozi, fac mutre şi nimica nu-şi asumă! Şi nimeni nu…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Cel mai iubit dintre sub/pământeni (re/culegere la mormântul lui Marin Preda, cel mai mare Moromete al literaturii universale)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 18 Mai 2016
Moto: "Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifestă: să ştii că poţi distruge pe cineva, să n-o faci şi acela să nu ştie." (Marin Preda - "Cel mai iubit dintre pământeni") Măcar o clipă fii atent, monşer... nu vreau să-ţi stric hodina cu ne/vrute: salcâmii toţi, din cărţi şi…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Solemnitate (mic... tratat de mărginire)
Scris de Ion Zimbru Marți, 17 Mai 2016
Secundă fără timp în lumea asta-s... şi fără spaţiu...! Au pierit de când m-ai dat mâncare veşnică la ceasuri, să fiu tic-tac prezentului înfrânt şi glorios chiar în aceeaşi clipă cu noimă, fără noimă, fiecum!... Ce osteneală-ntr-o deşertăciune, într-un absurd şi sec desen de fum! Ce vină am de-mi dai…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou! Strict-secret (mic...tratat de nimic)
Scris de Ion Zimbru Luni, 16 Mai 2016
Să mergem înainte de a fi tot ce se vede şi ce nu se vede... şi să vedem ce fel (se) face „sunt”... unde nu sunt mistere şi secrete! Mergem aşa, nu trebuie nimic în mijlocul absenţei genuine... (să nu fim altfel, cum până acum, te iau cu mine şi…
Scrisoare deschisă de mulţumire (dinspre Alexandra Enciu, mamă şi doctor în...jucării)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 14 Mai 2016
Mulţumescu-ţi, doamne, că mi-ai dat ceastă jucărie minunată...!... Cred că-i începutul unui drum şi sfârşitul altui, deodată... cred că-i tot ce poate mai frumos fi-n această lume cu păcate, cu iertări şi cu-ntâmplări de rând printre-adânci nălţimi nenumărate... printre lacrimi vreau să-ţi mulţumesc... altfel, nu-i curat şi nu se poate!…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Invitaţie în Rai (mic...tratat de aşteptare)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 13 Mai 2016
Foaie verde, foaie verde.../ doar fântâni cu gura-n jos, şi doar păsări talentate,/ şi doar fluturi în zigzag... stele perpendiculare,/ fără sud şi fără nord... ouă de privighetoare-n/ zori de cântec majestos... prâslea şi ileana-n poartă,/ zmeul sobru şi pribeag... traistă-n băţ, haihui şi tandri,/ „după vorbă, după port”! Vine…
!stau într-un fel de nicăieri.../ pe care-l are fiecare în eu-l strâmt, în eu-l larg,/ în jurul mic şi-n jurul mare, unde se-ntrec morfologii/ în ritmuri abracadabrante, cu declinări şi conjugări/ din supra-plin, din sub-cuante, într-o sintaxă cu adânci/ şi nalte provocări divine, fără-ntrebare şi răspuns,/ fără „de ce”, fără…
Tu ai înflorit salcâmii şi mi-ai s/pus paşii pe cale, înspre unde mi-i trecutul fabulos...fost viitor, fost nădejde şi credinţă că voi prinde orizontul ş-oi atinge curcubeul îngâmfat, triumfător, strâmb şi drept deopotrivă, după cum cade lumina şi arată cum se-nşeală ochiul meu ne/vinovat că nu poate să pătrundă-n prima…
Lamură (mic...tratat de linişte şi pace cu eforul Ion Emil Batog în zi aniversară!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 10 Mai 2016
Ce simplă e înfrângerea în toate: văd şi aud că nu mai am nimic… şi nu mai socotesc una şi alta... nu scad, n-adun, nu pierd şi nu câştig! Nu mai răsare nici o îndoială, totuna mi-i dacă trăiesc sau mor, totu-i frumos şi clar ca bună ziua, ca bună…
Ziceai că nu se poate (în memoria profesorului Doruleţ Resmeriţă... odihnească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Luni, 09 Mai 2016
Ziceai că Moartea-i floare la ureche... atunci, într-un demult apropiat... când ne uitam la nouri, peste fluviu... şi auzeam „Hristos a Înviat”! Ziceai că nu se poate Niciodată nimic mai mult decât vrea Cel de Sus... şi El ploua... eu te-auzeam alături: ce multe, Doamne, mai avem de dus! Ziceai…
Dacă nici nu eram, ce păcat am făcut, de m-ai dat la osândă?... Nu ai minte, nici suflet, eşti crud, nu di/stingi crucea mea fumegândă, mă opreşti şi din cânt şi din zbor şi din râs şi din plâns... şi din toate mă zvârli în afară şi-(mi) încui cerul cu…
Moto: "Omul este un animal marin, care merge pe pământ şi ar vrea să zboare!" (Carl Sandburg) A fost o dată ca totdeauna încă din prima secundă a căderii în această Întâmplare... aşa îmi aduc aminte: parcă ieri-i când maică-sa i-a şoptit primul cântec de leagăn şi i-a spus primul…
Astăzi (la mormântul mamei Sofia Bălan, hodinească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Joi, 05 Mai 2016
Astăzi începe nemurirea mamei în ceruri, în icoane şi-n cuvinte... timpul stă-n ceas, pogoară din secundă şi-ngheaţă înapoi şi înainte!... În sus şi-n jos, alcătuirea-i sfântă... (printre smerire şi blândeţe, printre în/lăcrămări cu dor, alean şi rosturi)... se vede-ntr-un demult cum vrea să intre încet-încet, în casa părintească... şi cum…
Cred că începe-a V-a Înflorire... chiar se aude... intră în salcâmi…!... Din ce în ce mai albă văd coroana sub care-mi număr trecerea... şi îmi aduc aminte câte şi mai câte iluzii mari şi mici, cu/fără rost, (mi) s-au suit în zodia Fecioarei, să spună că nu sunt, că nu…
Mă număr printre cei nenumăraţiîn marea socoteală care-mparte dulcegării la morţii cei curaţi şi-amărăciuni la morţii cu păcate! Mă simt bătut de soartă, blestemat... vântul mă bate-ncolo şi încoace... cred că numărătorul nu mă vrea, şi numitorul vrea să (se) mai joace! Îmi pare rău că sunt nenumărat... şi iar…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Catharsis (mic... tratat de apropiere)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 29 Aprilie 2016
E mult pân-atunci! - se aude... şi zice: e mult de atunci printre fire de iarbă, printre fire de piatră... dar nu s-a sfârşit!... mă uit: nu-s acolo!... mă uit: nu-s aice!... e cald, foarte cald... şi începe să fiarbă! Şi sunt chiar acum!... nu s-aude nimica!... se vede cum…
