Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Tot (un poem de tot... pentru poetul Virgil Costiuc... La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Luni, 07 Martie 2016
Şi dinspre „tot” asculţi întruna: „sunt eu... ştii cine... îţi trimit tot ce visezi fără oprire, de la-nceput, frumos, curat... tot ce râvneşti fără prihană, cum sanctitatea unui schit, cum lacrima de adâncime când stele proaspete (nu) cad!”... Şi-ţi pare floare la ureche să tot pândeşti, să tot aştepţi, să…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Jocuri... şi iar jocuri (sobrietăţi de primăvară)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 05 Martie 2016
Ce frumos mi-a dat mâna, atunci, în primăvara aceea sobră şi tulburătoare... era horă în sat, şi era şi duminecă, şi numai păsări ascuţite şi lungi, aşa, ca nişte linii aripate, desenau văzduhul cu geometrii uşoare! Am jucat ciuleandră, am jucat şotron, am jucat veronică şi mihai, am jucat şi…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Ordin de zi pe Unitate (botanică, zoologie, figuri de stigmat şi de stil)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 04 Martie 2016
Să trăiţi, bună ziua... domnule maior!... sunt un trist şi bătrân cărăbuş cu motor, retras în memorii de frunze-jugastru din rediul cu zimbri, cu cerul albastru... ajuns o apteră în vremuri meschine, în ceasuri stricate, cu timpuri puţine... dar gândul curat şi aşa mă mai mişcă atunci, când veneau să…
!şi pe dinăuntru, dar şi pe dinafară: uşă deschisă până la perete, şi prima oară, dar şi ultima oară... şi ce se vede?!... şi ce nu se vede?!... !privire încolo, privire încoace: fiecare om citeşte o carte, aceeaşi carte despre linişte şi pace... condamnare (pe viaţă) la moarte?! !linişte şi…
!scrisorile mariei din magdala sunt fascinante... le-am citit încet, cu mare grijă, nu cumva să-mi scape vro balivernă despre nazareth! !îmi zice că e foarte sănătoasă şi foarte mulţi râvnesc splendoarea ei, cum scapă iar (frumos) de lapidare, cum alt pilat asmute derbedei! !şi îmi mai zice splendida marie cum…
Trei vocale şi două consoane (pentru doamna Maria Faler... La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 01 Martie 2016
Moto: „dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie” (Ioanid Romanescu) !la început a fost Maria. şi Maria legăna Universul pe picioare. exact aşa (cum vă imaginaţi dumneavoastră) îl legăna. să crească frumos şi deştept şi mare. şi Universul scâncea, scâncea, scâncea... şi din ce în ce mai mult…
Moto: Dacă aş găsi răspuns la întrebarea „cine sunt eu?” nu ar mai exista nici o întrebare! (Paul Brunton) !eu nu sunt eu. şi nici nu mai întreb pe nimeni despre mine. nu răspund la provocări şi lovituri. nu plâng. nu râd. mă simt mai mic decât mărunt! !eu nu…
Pastel (de florile mărului...pentru maiorul Romică Bălan, retras şi modest...La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 27 Februarie 2016
Numai răni până sus, numai răni până jos... şi tot merg şi tot merg pân-acum, pân-aici, pân-acolo, în rai, poate nu-i prea târziu, să-mi culeg flori de măr, să-mi culeg cicatrici!... Am venit, am văzut, însă nu am învins... sunt prea mic şi naiv într-un joc sfărmător printre sfinţi, cu…
Matale şi primăvara (mergi sănătoasă, Simina Pascu...şi fie-ţi călătoria/ţărâna uşoară!)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 26 Februarie 2016
Mergi sănătoasă, mergi sănătoasă într-această plecare/primăvară timpurie... şi matale şi iarna trebuia să mai staţi acasă, trebuia să mai fi fost, dar nu a fost să mai fie! Şi nu ştiu dacă era bine mai târziu, deoarece nu ştiu dacă e bine mai devreme... chiar acum încep să învăţ...şi am…
!la început, din unu-n unu.../ apoi, uşor, din doi în doi... din trei în trei...accelerare/ până-n totalul gol, concret... şi nici un pic de osteneală:/ numai trifoi cu patru foi, lapte-n păsat, destrăbălare,/ fanfară, lux, corp de balet... şi nas pe sus, privire crudă,/ logos la degetul cel mic... într-un…
Două secrete (întru memoria lui Gheorghe Angheluţă, hodinească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 24 Februarie 2016
Aici (se) hodineşte robul lui Dumnezeu... şi mă întreb: cum, adică?...şi nu-mi vine să cred că ieri mă salută şi-mi răspunde la salut, iar astăzi n-am ce să mai văd şi ce să mai aud, n-am decât să regret, să spun că destinul a fost blând (ori a fost crud)…
Roata de rezervă (natură moartă cu filoxeră şi aroganţă)
Scris de Ion Zimbru Marți, 23 Februarie 2016
!sprijinim norocul să nu-şi rupă gâtul dăm cu noapte luna să n-o prindă ziua respectăm lumina lacrima şi rândul e nebun chilugul şi e proastă piua! !dăruim iubitei ghiocei de seră în cutii pandore îndesăm pădurea viţa poeziei face filoxeră taie păsări-lire nenea cu securea! !sărutăm femeia care nu-i a…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” O mână de oameni, trei fântâni şi un schit
Scris de Ion Zimbru Luni, 22 Februarie 2016
(pentru Mariana Cujbă-Ionescu, dincolo şi dincoace de lume) A fost o Dată ca nici o Dată... frumoasă la trup şi la suflet şi la gândit, în cătunul Zimbru(lui) cu un singur drum, cu o mână de oameni, cu trei fântâni şi un schit! În fiecare dimineaţă cobora dintr-o Carte şi…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Lucrare de control la Nicăieri (o lecţie de drum)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 20 Februarie 2016
Ai grijă cum calci şi pe unde mergi... până acolo e cale foarte lungă şi foarte grea... să nu te opreşti nici măcar cât o clipire şi să te uiţi numai la stea, numai la stea! Să nu stai, chiar dacă va fi să auzi: opreşte-te, opreşte-te, eşti în al…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Mersul trenurilor (despre tristeţea impiegatului scăldat în lacrimi)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 19 Februarie 2016
!cele mai triste despărţiri sunt în gară când chiuie locomotiva în sine şi te anunţă că pleacă maria şi că e greu să te desparţi chiar de tine! !ce bestie şi locomotiva asta şuieră de parcă maria se duce la nuntă şi tu rămâi ca un mire castrat într-o singurătate…
Atuncea te strigam la drumul mic... şi-acuma te (mai) strig la drumul mare!... Trecea doar timpul şi pierea-napoi, ca un sărut uitat într-o scrisoare! Trecea... şi-l auzeam (parcă) zicând (printre cicori şi lacrămi) pe cărare: eu mor, tu mori, el moare... noi murim ca un ecou sfărmat în depărtare! Aşa…
Era departe-ncoace... şi Frumos... când am pornit, Atunci, în/spre Uitare...!... Am început s-ajung... şi nu-i Urât... e-o Goală cu tăceri tulburătoare, e un Răspuns aşa de aşteptat şi-aşa de clar... [şi-aşa (de)Plină pare cu tot ce nu-i şi nu va fi şi-a fost]... încât e stearpă orice Întrebare, încât chiar…
Eu am, tu ai, el are... oi avem nimic în plus şi tot în minus... pare că l-am făcut frumos pe dracu-ghem: unic răspuns la orice întrebare! Ca nişte pui de lei ne dăm rotunzi (oriunde şi oricând) prin sărăcie... dacă nu ai, nu ai cum să (n)-ascunzi ce (n)-ai…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Amintirea luminii următoare (la mormântul poetului Ioanid Romanescu)
Scris de Ion Zimbru Luni, 15 Februarie 2016
Ochi ne/ucişi ai nopţii poeţii sunt... şi au retine să pătrundă - prin lacrimă - lumina... şi - pentru visuri - leagăn ştiu să-mpletească... sau deşertului din clipă să-i mângâie tulpina! Culoare fără miros prin irisuri mai sorb şi-o risipesc - ofrandă - îmbrăţişării caste de fluturi fără aripi, descântecului…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Mătincă (sigur că da! nu?)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 13 Februarie 2016
Da...totdeauna-i mai târziu ca niciodată şi în zadar aştept la pândă şi la rând... până atunci e gata cerul şi pământul... şi niciodată-i mai devreme ca oricând! Şi este-aşa fiindcă alt fel nu se poate: un fel de ochi (acelaşi ochi!) necruţător scrutează tot, adună tot şi scade totul... uşor…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Să văd ce a mai rămas (cu tot respectul, către doctorul medic Doina Vesa, terapeutul celui mai important învăţător din nordul Moldovei de sud)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 12 Februarie 2016
În fiecare zi mă întreabă de unde vin şi unde mă duc... mă întreabă cu aerul omului care nu vede cum stau pe rug şi nu-mi pasă de înainte şi de înapoi şi de jos şi de sus şi de stânga şi de dreapta şi de minus şi de plus!…
Nu mai încap, nu mai încapnici(când)...pe-acolo şi pe-aici!... Am fost prea mult în viitor, am stat prea mult la cei antici ş-am învăţat că nu-i nici timp şi nu-i nici loc şi nu-i nici mod pentru nimicul care sunt: concentric, sclav, cefalopod, cu visul stâng spre miază/sud, cu visul drept…
De când nu mai scriu despre Maria şi port costum elegant, toată lumea şuşoteşte şi crede că Maria m-a uitat... sau că am uitat-o eu, fiindcă nu m-am dus în gară s-o aştept când a zis că vine pentru ultima oară! Nu a venit...port costum elegant, port figură de zmeu...…
Şi cade...şi cade...şi nu mai ajunge... mi-i teamă c-o fi prea târziu pân-atunce şi n-am să apuc (nici măcar o secundă) sfărmarea totală, adâncă, rotundă... lucirea înaltă-n nimica şi-n totul când piere minciuna şi-ncepe acordul pe care-l de/scrie oprirea pe cruce... şi numai căderea mi-l poate aduce! Pe care-l îngână…
