Aşa se vede dinspre depărtare:
frumos, citeţ, corect, gramatical...
şi tot la fel s-aude... mi se pare
că (nu) trăiesc, (nu) mor extemporal...
că totu-i rezonanţă a-ntâmplării
de a fi fost alăturea (din nou)
într-o s/clipire a deşertăciunii
şi-n strâmb-dreptatea altui scurt ecou:
ecoul (ne)greşit al celui care
pune lăcat şi cerber la-ntâmplare!
Aşa se vede dinspre-apropiere:
frumos, citeţ, corect, gramatical...
şi tot la fel s-aude... ce mă-ndeamnă
să nu regret căderea de pe cal?
ce piază-rea îmi şuşoteşte, iată,
să nu-mi stârnesc părerile de rău?!
ce inimă de piatră porunceşte
să-(mi) şterg din calea sufletului tău
tot ce răsare, tot ce nu răsare
şi-mi s/pune „interzis” la întâmplare?!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" După cum se vede (tratat extemporal... pentru doamna Nina Ilieş, straşnică cititoare de VL) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
