După ce ani de zile au fost neglijaţi ca rase, porcii de Mangaliţa şi Bazna, recunoscuţi pentru calitatea cărnii, dar mai puţini pretabili pentru „industrializare”, au şansa să revină din nou în gospodării, inclusiv în judeţul Galaţi. Guvernul a lansat o schemă de sprijin pentru revigorarea creşterii acestor rase autohtone, însă „povestea porcului” e ceva mai complicată decât pare la prima vedere.
În Ardeal mai ales, nu era pe vremuri gospodărie care să nu se mândrească cu câţiva porci de Mangaliţa sau Bazna. Uşor de crescut, rezistenţi, dădeau nu numai o slănină ce mergea brici cu palinca cum numai transilvănenii ştiu să facă, dar şi carnea era una foarte gustoasă. Din păcate, taman de la stratul gros de slană li s-a tras acestor rase, în perioada comunistă fiind considerate mai puţin „rentabile” pentru procesare decât rase de carne precum Duroc, Landras sau Marele Alb. Altfel spus, cantitatea a luat locul calităţii.
Lucrurile au început să se schimbe de când oamenii au început să se uite din nou la calitate. Iar din acest punct de vedere, Mangaliţa şi Bazna pot fi încadrate la rasele „de lux”. De exemplu, procentul de acizi graşi nesaturaţi din această carne ajunge la 70 la sută, procent similar cu cel întâlnit în uleiul de măsline sau somon! Ungurii au intuit mai bine potenţialul rasei de Mangaliţa, au avut programe speciale pe această linie, iar acum nu numai că şi-au relansat produsele tradiţionale, dar au ajuns inclusiv să exporte această carne în Italia şi Spania, pentru prepararea unor delicatese precum celebrul Prosciutto sau jambonul de Serrano!
Schema de sprijin
În România, după ce zeci de ani de zile nu s-a mai dat nici o importanţă conservării raselor Bazna şi Mangaliţa, se încearcă recuperarea terenului pierdut. Mai exact, la propunerea Ministerului Agriculturii, Guvernul a aprobat, în ianuarie, o schemă de sprijin financiar pentru crescătorii de porci din rasele Bazna şi Mangaliţa, aplicabilă în perioada 2018-2020. Prin această schemă, crescătorii acestor rase, prin intermediul unui procesator, ar urma să primească de la un furnizor între doi şi zece purceluşi Bazna sau Mangaliţa. Furnizorul purceluşilor ar urma să primească, drept ajutor de minimis, 250 lei pe cap de animal. Crescătorul ar urma să ţină porcii până vor ajunge la o greutate de 130 kg şi, conform înţelegerii cu procesatorul, să îi vândă acestuia din urmă cel puţin jumătate dintre animale, la un preţ de 11 lei/kg în viu.
„Atât furnizorii, cât şi procesatorii şi potenţialii crescători pot solicita la noi înscrierea în acest program, iar evidenţa acestora se ţine în registrele unice corespunzătoare. Tot prin noi se va ţine şi evidenţa ajutoarelor de minimis. Ce trebui ştiut este că termenul limită pentru înscrierea în acest program este 10 aprilie a.c.”, ne-a explicat Doina Ragea, directorul Direcţiei Agricole Judeţene (DAJ) Galaţi.
"Dificultăţi tehnice"
În judeţul Galaţi, există interes pentru acest program. 18 persoane au depus deja cererile de a deveni crescători de Mangaliţa sau Bazna, dar doritori sunt mult mai mulţi. Problema e că nici în Galaţi, nici în judeţele limitrofe, nu există, se pare, vreun procesator eligibil. Cât priveşte furnizorii, în judeţul Galaţi există doar un singur fermier, la Folteşti, pasionat de rasa Mangaliţa. Acum are 102 purceluşi, 35 de scroafe şi trei vieri din această rasă, însă rămâne de văzut dacă se va înscrie în program. Dar chiar dacă ar fi să dea toţi purceluşii, ei ar ajunge doar la vreo zece crescători.
În prezent se caută o soluţie pentru a depăşi aceste „dificultăţi tehnice” - se vehiculează varianta ca DAJ-urile să întocmească nişte liste unice cu procesatorii - dar lucrurile tot complicate rămân. Asta pentru că, pe de o parte, furnizorii de purceluşi – din semnalele la nivel naţional – apreciază că preţul de 250 lei/purceluş e cam mic, în condiţiile în care ei vând animalele şi cu 350-400 lei bucata, iar pe de altă parte procesatorii obişnuiţi consideră preţul de 11 lei/kg porc în viu prea mare, în condiţiile în care, la rasele de carne, în general preţul este, în prezent, cam de 8 lei/kg. Preţul ar fi însă bun dacă produsele ar valorifica în mod explicit „brandul” Bazna sau Mangaliţa, dar asta e deja o altă poveste.
Prin urmare, atât în „calibrarea” schemei de ajutor, cât şi în materie de preţuri, trebuie să se ajungă la un echilibru. Iniţiativa revigorării raselor autohtone este, în mod cert, una lăudabilă, rămâne însă de văzut dacă „povestea porcului” de Mangaliţa va avea un deznodământ fericit.
Esenţial e ca porcul să fie „fericit”
Subvenţiile alocate crescătorilor pentru rasele de porci Mangaliţa şi Bazna ar trebuie orientate în primul rând către fermierii care deţin scroafele pentru purcei şi vieri, care asigură perpetuarea rasei, lăsând în schimb piaţa de comercializare să se autoregleze în funcţie de ofertă-cerere, apreciază crescătorii grupaţi în Asociaţia Producătorilor Tradiţionali şi Ecologici din Maramureş. Aceştia spun că importante sunt şi condiţiile în care sunt crescute animalele.
"Porcul ajunge la greutatea de 130 kg de la un an, un an şi jumătate, depinde de condiţiile în care e ţinut. Dacă e ţinut într-un ţarc mic şi este alimentat intensiv, atunci ajunge mai repede la greutatea potrivită, 130 kg (...) Dar reţeta şi modul de creştere a animalului e cel mai important. Esenţial e ca porcul să alerge, să stea mult în soare, să râme în pământ, doar aşa se poate obţine o carne de calitate superioară”, a explicat Ioan Tătăran, preşedintele asociaţiei crescătorilor maramureşeni. El a precizat că cele două rase de porci nu sunt prea pretenţioase în privinţa alimentaţiei şi orice ţăran dornic să se implice în creşterea animalelor s-ar putea descurca.
Cum au apărut rasele Bazna şi Mangaliţa
Potrivit fermierilor care mai cresc porcii Mangaliţa, această rasă a apărut în prima parte a secolului XIX, din combinarea raselor ungureşti Bakonyi şi Szalontai cu mistreţul. Astfel s-a obţinut o rasă foarte rezistentă, uşor de crescut. A fost crescut mai mult în gospodăriile de subzistenţă, dar se pretează şi la ferme mai mici, de până în 100 de capete. Rasa Bazna este una derivată din Mangaliţa, iniţiat prin încrucişarea cu reproducători din rasa Berk, aduşi din Anglia.
