* Prin Centrul de Afaceri se plimbă doar fantomele bancherilor *
Am văzut ieri o familie de bătrâni, prospectând fără grabă strada Domnească. Ca şi altă pereche pe care am văzut-o acum câteva zile făcând acelaşi lucru, cei doi bătrâni, care spuneau că stau pe strada Coşbuc şi ajung deci greu, cu mijloacele de transport, în centru, se mirau de „noul” şantier – ei nu fuseseră de ani buni… în oraş!
El, cu vederea mai bună, s-a apucat să desluşească: „Aha, e făcut prin Programul PHARE 2004, de coeziune economică şi socială. Aha, adică e ceva social, pentru bătrâni...”
Le-am spus că e pentru toată lumea, că afacerile aduc câştig tuturor, dar nu părea să mă fi crezut.
„Uite, trebuie să fie dat în funcţiune”, s-a bucurat bătrâna, care ajungea până la scrisul mai de jos: „Data finalizării – noiembrie 2009”. Nu i-am mai spus că înainte fusese scris acolo „2008” şi că acum nu se ştie ce să se scrie…
După ce firma spaniolă care a lucrat până acum, în parteneriat (joint venture) cu o mică firmă gălăţeană, ne-a tras clapa şi a dat faliment, lucrările s-au oprit.
Bine că n-a trebuit ca judeţul să dea banii înapoi, căci n-a fost vina autorităţilor locale: licitaţia pentru angajarea constructorilor a fost organizată, cu confidenţialitate, de defunctul Minister al Integrării. Şi despre morţi… numai de bine.
În ultima şedinţă a Consiliului Judeţului, de luna trecută, preşedintele Eugen Chebac explicase că se vor relua procedurile de la stadiul la care s-a ajuns.
Banii: din cota de cofinanţare la care s-a angajat CJ, din garanţia de bună execuţie şi garanţia de credit depuse de spaniolii acum invizibili (peste un milion de euro, încasate de la constructorul spaniol) şi fonduri de la bugetul de stat. Care, criză fiind şi guvern având… lipsă, numai Dumnezeu ştie când vor veni! Şi când se va scrie o nouă dată de finalizare a proiectului pe pancarta mare cât victoria de la Podul Înalt!
Printre structurile din nou părăsite ale viitorului Centru de Afaceri Galaţi, fosta viitoare „sală de aplauze” a judeţenei PCR, nu pot să se plimbe azi decât fantomele vechilor bancheri şi oameni de afaceri din „cumplitul oraş de negustori” de altădată.
Locul viran din spatele construcţiei întrerupte, unde a vieţuit actriţa-întemeietoare Fani Tardini, apropiatul loc viran pe care se întindea, pe aceeaşi stradă, vechiul han al Mariei Obrenovici, loc lăsat să se prăbuşească în hrubele ignorate de dedesubt, o stradă istorică lăsată să fie stradă-fantomă…
Toate acestea or fi blestemat poate viitoarea construcţie care ar urma să sfideze, din oţel şi sticlă, casele boiereşti cu cel mult un etaj din apropiere…
Ghinioanele s-au ţinut lanţ…
Construcţia a început în 1989, pe şest, să nu afle Ceauşescu, că şi atunci era criză. Urma să fie terminată în anul următor. Ghinion: a venit, din fericire de altfel, Revoluţia…
Consiliul Judeţului a preluat apoi în patrimoniu „ruina” de lângă Prefectură, pentru că avea buget mult mai mare decât Prefectura. Şi a ţinut-o aşa ani buni.
În 1997, patru firme au concurat la licitaţia pentru studiile de fezabilitate. Două erau din Bucureşti - a câştigat una gălăţeană, condusă de arhitectul Radu Drişcu. Tot el a câştigat ulterior, în faţa unei firme bucureştene, şi proiectarea clădirii cu 4 etaje, lifturi transparente şi peste 2.000 de locuri în birouri şi săli de şedinţe/spectacole.
În 2005, licitaţia internaţională organizată de Ministerul Integrării dădea câştig de cauză unei firme spaniole MGT SA şi uneia din Galaţi, Brico SRL. Au urmat tot felul de ghinioane şi întârzieri, de la instalarea romilor fără case chiar pe şantier la descoperirea unei hrube şi până la blocarea fondurilor de către spanioli.
Acum nu se mişcă nimic. O fi un blestem pentru cei care se încumetă să ducă lucrurile mai departe? Trebuie să dăm cu aghiazmă?
Comentariu foto: O veritabilă casă cu fantome; fantome de treabă, nu muşcă
