Pe fiecare frunză scrie "Toamnă"
cu galben în caligrafii de vânt
şi "iartă-mă şi bună seara, Doamnă" -
mi-i frig mi-i dor şi parcă nu mai sunt!
De ce mi-i dor? - e singura-ntrebare -
caut răspuns, zburându-mă în gol,
eu - pasărea de-a pururi călătoare,
de-a pururi rătăcindu-se de stol!
În toamna asta nu mai plec de-acasă -
nici o plecare nu mai are preţ -
rămân să-ţi mângâi umbra de Mireasă
şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ!
Şi parcă nu mai sunt de-atâta brumă -
tăcerea ta la flacără condamnă -
pe fiecare frunză scrie "du-mă
şi iartă-mă şi bună seara, Doamnă"!