* Ambasadorul Belgiei la Bucureşti, Excelenţa Sa Philippe Beke, şi preşedintele Uniunii Fermierilor Belgieni, Piet Vanthemsche, interesaţi de agricultura din judeţul Galaţi * Roşiile „made in Matca”, dar şi zootehnia de vârf de la Agrimat au făcut senzaţie printre oamenii de afaceri ce i-au însoţit pe oaspeţii străini * Proiecte de colaborare bilaterale pentru agricultura gălăţeană *
Agricultura practicată la Matca, fie că vorbim de zootehnie, legumicultură sau cultură mare, a devenit deja un fel de brand naţional, dar şi străinii au ajuns să se minuneze că, într-o ţară în care mai sunt ogoare pe care ţăranii le ară cu plugul ca pe vremea lui Ştefan cel Mare, mai sunt şi locuri în care termenul de „fermier” nu este doar o formulă de stil.
O ultimă dovadă în acest sens este vizita de ieri, de la Matca, a unei delegaţii formate din nu mai puţin de 35 de fermieri şi oameni de afaceri belgieni din domeniul agriculturii şi industriei alimentare.
Delegaţia a fost condusă chiar de preşedintele Uniunii Fermierilor Belgieni (Boerenbond), Piet Vanthemsche, dar o dovadă a importanţei acordate acestei vizite a fost şi prezenţa la Galaţi a Excelenţei Sale, Philippe Beke (FOTO 3), ambasadorul Belgiei la Bucureşti.
„Scopul acestei vizite a fost acela de se face un schimb de experienţă, dar şi de a extinde afacerile în prelucrarea produselor agricole, transferul de tehnologie, înfiinţarea unor societăţi mixte sau chiar derularea unor investiţii directe. Ei sunt foarte dezvoltaţi în domeniul agriculturii, au o organizaţie de profil foarte puternică şi s-ar dori iniţierea şi la noi a unor forme de colaborare”, ne-a declarat Marian Filimon, vicepreşedintele patronatelor din cadrul CNIPMMR, organizaţie ce a contribuit la organizarea acestei vizite.
Zootehnie performantă
Înainte de a merge la Matca, belgienii au vizitat ferma zootehnică de creştere a porcilor de la Brăila şi abatorul de la Şendreni, ambele gestionate de omul de afaceri Gheorghe Caruz.
„Ei sunt foarte interesaţi să investească, mai ales că s-ar putea să ne aştepte în viitor şi o criză alimentară şi sunt interesaţi să se asigure că nu vor rămâne descoperiţi. Eu le-am prezentat şi mai multe proiecte – pe tranşarea cărnii, fabrică de preparate – pe care eu aş vrea să le fac, dar nu prea mai am bani. Aşa că a rămas să studieze şi ei propunerile, să mai vadă cum merg lucrurile prin România”, ne-a declarat Gheorghe Caruz.
La Matca, în prim-planul vizitei a fost vizita la ferma Agrimat, una dintre cele mai performante din ţară, atât în ceea ce priveşte zootehnia, cât şi cultura mare (FOTO 1 şi 2). Belgienii au fost surprinşi să vadă că, fără nici un fel de exagerare, într-o comună din România se poate face agricultură „ca în filme”.
De exemplu, Agrimat se poate lăuda cu un efectiv de animale de excepţie – atât Holstein, cât şi Angus - obţinut printr-un amplu program de introducere a celor mai noi tehnologii de îmbogăţire a zestrei genetice.
„Au fost interesaţi să vadă ce utilaje folosim noi, cum exploatăm pământul, cum suntem organizaţi, unde am ajuns cu programul privind genetica animalelor”, a arătat Gavrilă Tuchiluş, managerul Agrimat Matca.
Într-adevăr, se pare că belgienii vor avea ce povesti acasă despre Agrimat, cel puţin aşa reiese din impresiile preşedintelui fermierilor belgieni, Piet Vanthemsche: „Vizita la această fermă a fost uimitoare. Devotamentul şi profesionalismul se vede în rezultatele obţinute, acestea fiind, fără nici un fel de exagerare, la cele mai înalte standarde. Se dovedeşte astfel că agricultura are în această ţară un potenţial ridicat, iar cu voinţă se pot obţine rezultate pe măsură”.
Roşii avem, colaborare ne mai trebuie
Dar cum să mergi la Matca fără să vezi solariile este ca şi cum ai veni la Galaţi fără să vezi Dunărea, delegaţia belgiană a fost pusă la curent şi cu legumicultura locală. Bazinul legumicol gălăţean este unul dintre cele mai mari din Europa, iar roşiile sau castraveţii „made in Matca” se găsesc atât în pieţele locale, dar şi în magazinele de peste graniţe.
Cu toate acestea, belgienii au fost surprinşi să vadă că există şi destule discrepanţe în ce priveşte potenţialul şi metodele de valorificare.
Astfel, deşi mătcaşii obţin produse care se pot uşor impune pe pieţele internaţionale, formele asociative, care ar trebui să fie „motorul” desfacerii produselor, sunt încă „floare rară” pe meleagurile mioritice. Iar acest lucru se întâmplă nu numai din cauza încăpăţânării unuia sau a altuia, ci şi din cauza unor politici fiscale sau strategii sectoriale ce nu au făcut prea mulţi paşi spre încurajarea producătorilor de a se uni şi a se impune împreună pe piaţă.
Chiar şi în aceste condiţii, potenţialul agricol gălăţean se pare că i-a convins pe mulţi dintre membrii delegaţiei belgiene că pot derula aici afaceri bune. Unii dintre ei au declarat că vor reveni la Galaţi în perioada următoare, pentru a discuta punctual anumite proiecte, aşa că nu ar fi exclus ca fermierii belgieni să-şi deschidă la Galaţi sau la Matca un veritabil „consulat” în domeniul agriculturii.
