Ministrul Finanțelor, Florin Cîțu, a declarat la un post de televiziune că o serie de programe guvernamentale se află în analiza noului executiv. Printre acestea, "Prima casă", unul din cele mai populare, ar putea suferi modificări. Mai concret, Cîțu a catalogat proiectul PSD prin care programului "Prima casă" i se atribuie un caracter social - devenind "O familie, o casă" - ca nefiind interesant pentru actuala guvernare.
În acest context, până la noi lămuriri, ne propunem să realizăm o analiză a modului de accesare a unui credit ipotecar clasic și doar câteva succinte comparații cu Programul "Prima casă", așa cum a funcționat el până în prezent.
Practic, un credit ipotecar este un instrument financiar prin care un individ (o familie) sau o persoană juridică împrumută o anumită sumă de bani, cu scopul declarat, inclusiv prin documente justificative, de a achiziționa, construi sau renova un imobil. Pentru ușurință, ne vom referi în cele ce urmează strict la aplicanții persoane fizice.
Suma împrumutată este garantată cu respectivul imobil, ce devine ipotecat în favoarea creditorului. Până la finalizarea returnării integrale a banilor, proprietar al bunului imobiliar este instituția creditoare, sau aceasta și statul, dacă vorbim despre programul "Prima casă", acolo unde există și garanții guvernamentale.
Ca principală diferență în raport cu creditele de nevoi personale, de cele mai multe ori perioada de timp pe care se îndatorează cel ce urmează să achiziționeze o locuință este lungă, maximul admis fiind de 35 de ani. Totuși, ideea de bază este că împrumuturile sunt calculate să se deruleze până la maximum 65 de ani, așa că, dacă aplicarea pentru un împrumut ipotecar are loc la vârsta de 40 de ani, restituirea banilor va avea loc în maximum 25 de ani. Aceasta și pentru că sumele ce urmează a fi aprobate ca împrumut sunt de valori sensibil mai mari, putându-se ajunge la 500.000 de lei și chiar 300.000 de euro, echivalent lei.
Evident că pentru a putea contracta un credit imobiliar (în 2011, normele BNR au eliminat în principiu diferențele dintre imobiliar și ipotecar), doritorii trebuie să realizeze venituri cu caracter constant, cu condiții de vechime și eligibilitate similare creditelor fără ipotecă. De obicei, pentru a putea accesa, în caz de nevoie, o sumă mai mare, clienții căsătoriți se prezintă împreună pentru un calcul preliminar, în considerare luându-se ambele venituri ale participanților la aplicația de creditare.
O altă informație esențială este necesitatea existenței avansului. Cuantumul acestuia variază de la bancă la bancă, însă BNR a impus niște cerințe obligatorii și aici menționăm un minim de 15% la creditele acordate în lei și un minim de 20% la cele acordate în euro sau altă valută, dacă beneficiarul are veniturile plătite în respectiva monedă. Prin comparație, în cazul programului "Prima casă", statul garantează 40 sau 50% din suma împrumutată, iar avansul este mic, de doar 5%, dar aceste facilități vin "la pachet" cu o serie de restricții, asupra cărora nu vom insista aici, fiind disponibile în mediul online. Fiind garantate, creditele ipotecare au o dobândă semnificativ mai redusă decât cele de nevoi personale, plaja normală fiind între 5 și 7% pe an. Datorită întinderii lor pe perioade lungi, în contract se prevede, în genere, dobândă variabilă, dar există și instituții finanțatoare care oferă promoții de câțiva ani, la începutul perioadei de rambursare, cu dobândă fixă.
Evident, creditele imobiliare/ ipotecare pot fi folosite și ca instrumente de refinanțare ale unui credit similar din trecut. În condițiile mișcării dobânzilor în piață, clienții își pot diminua uneori chiar semnificativ costurile cu dobânda.
