Academicianul Alexandru Graur s-a născut pe 9 iulie 1900, la Botoșani, într-o familie evreiască.
A urmat Gimnaziul „Alexandru cel Bun“ din Iaşi şi Liceul „Matei Basarab“ din Bucureşti. În 1919, s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, Secţia filologie clasică şi limba română.
Între 1924-1929 a studiat la Paris, cu o bursă a Ministerului Instrucţiunii Publice, obținând diploma la École Pratique des Hautes Études, apoi şi-a susținut doctoratul la Sorbona, cu o teză de lingvistică indo-europeană, cu cea mai înaltă menţiune - „Très honorable”.
În 1929, a publicat primul său volum, „Nom d‘agent et adjectif en roumain”, la Paris.
Activitatea sa publicistică științifică însumează o bibliografie bogată cuprinzând studii de filologie clasică, etimologie, lingvistică generală, fonetică și fonologie, gramatică, onomastică, lexicologie și de cultivare a limbii române.
În 1929, a revenit în România, la București, unde a îmbrățișat activitatea didactică și, în paralel, a publicat studii în diverse periodice.
A fost numit profesor titular de Limba latină la Liceul „Gheorghe Şincai“, iar din 1932, la Liceul „Gheorghe Lazăr“.
În 1932 și 1936, i-a fost acordat Premiul "Bibesco" al Societății de lingvistică din Paris.
Între 1940-1944, când, din cauza politicii statale antisemite, elevi și profesori evrei au fost îndepărtați din școlile și universitățile românești, a înființat și a fost directorul Liceului particular evreiesc.
În septembrie 1944, a fost reintegrat la Liceul „Gheorghe Lazăr“, unde a lucrat până în decembrie 1945.
Începând cu acest an, a debutat, la Radiodifuziune, cu o rubrică de popularizare a lingvisticii denumită „Cronica limbii”.
Între 1945 - 1948, a fost director cultural, apoi subdirector general pentru programe al Radiodifuziunii Române.
În 1946, a obţinut postul de profesor la Universitatea din București, unde a activat până în 1970, la pensionare.
În 1948, a devenit membru corespondent al Academiei Române,
Între 1954-1956, a fost decan al Facultății de Filologie, iar între 1955, directorul Editurii Academiei.
Dintre lucrările sale, amintim: „Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române”; „Studii de lingvistică generală”; „Fondul principal al limbii române”; „Introducere în lingvistică” etc.
În 1958, la 16 decembrie, a debutat, la Radiodifuziune, emisunea sa, „Limba noastră”.
Academicianul Alexandru Graur a fost considerat timp de şase decenii nu numai o autoritate în materie, ci chiar „instanţa supremă de consultaţie şi arbitraj, casaţie în probleme de limbă şi de lingvistică”.
Împreună cu Iorgu Iordan și Ion Coteanu, a fost redactor responsabil al noii serii a Dicționarului limbii române (DLR).
A încetat din viață pe 9 iulie 1988, la Bucureşti.
