Toată viaţa şi toată moartea (despre camelii)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Toată viaţa, se pregăteşte de plecare...

(crezi că nu se mai întoarce niciodată)...

şi nimeni nu-i dă nici o atenţie, dar fiecare zice:

ducă-se naibii, e o traviată!

Toată viaţa, cultivă şi îngrijeşte camelii...

(crezi că-i florăreasă oarecare, in/discretă)...

nimeni nu-i dă un strop de apă, dar şuşoteşte:

ducă-se naibii, e o violet(t)ă!

Toată viaţa, îşi drege glasul şi cântă

până dincolo de cer, până dincolo de uimire...

duşmanii şi duşmancele clevetesc:

e o biată soprană, e o prostire!

Toată viaţa, nu se gândeşte la moarte...

(crezi că-i o mică nemuritoare după nemuritor)...

fiecare clamează: e o damă uşoară,

e o târfă moartă după alfredo(r)!

Toată moartea, se pregăteşte de plecare...

(şi fiecare crede că se întoarce la el în ogradă)...

toţi au camelii, o aşteaptă la porţi... şi aud:

niciodată, niciodată, niciodată!

Citit 10098 ori Ultima modificare Miercuri, 06 Mai 2020 23:22

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.