* Apele uzate de la Combinat, subiect de dezbatere publică * Iazurile tehnologice sunt pline ochi * Consum record de apă * Nereguli şi niscaiva soluţii *
Oficialii ArcelorMittal Galaţi susţin că închiderea UCC a dus la reducerea poluării pe fluxurile de fabricaţie. Acest aspect a făcut ca şi poluarea apelor să scadă.
Chiar şi aşa, problemele legate de utilizarea şi evacuarea apelor uzate rămân în continuare extrem de importante şi destul de dificil de rezolvat într-un timp scurt.
În cadrul unei dezbateri publice pe care oficialii combinatului siderurgic au avut-o ieri cu reprezentanţi ai comunităţii locale s-a făcut mai întâi o expunere sumară a situaţiei din momentul de faţă şi s-au evidenţiat câteva obiective menite să îmbunătăţească managemetul apei.
Pentru asta, însă, în ecuaţie apar discuţii despre necesitatea unor investiţii, dar şi despre schimbarea unor sisteme de lucru aplicate încă de la construirea combinatului siderurgic de la Galaţi.
Iazurile tehnologice sunt pline ochi
Într-o schemă simplă trebuie explicat mai întâi că ArcelorMittal Galaţi foloseşte apa preluată prin trei prize, cea mai importantă dintre acestea fiind cea de la Dunăre (cunoscuta Priză a Dunării).
Apa este utilizată în sistemul de producţie şi apoi evacuată în cele două iazuri tehnologice care mărginesc platforma siderurgică, Mălina şi Cătuşa.
În cazul iazului tehnologic Mălina, construit în 1970, vorbim despre două zone (Nord şi Sud) în care sunt colectate ape uzate provenite de la laminoare, furnale şi oţelării.
Potrivit expunerii făcute ieri de către cei de la Combinat, cele două iazuri sunt colmatate în proporţie de 60, respectiv, 70 la sută.
Fără o decolmatare rapidă, despre care oficialii ArcelorMittal susţin că este programată în perioada următoare, evacuarea apelor poate deveni însă imposibilă.
În ceea ce priveşte iazul tehnologic Cătuşa, s-a explicat faptul că aici se decantează apele provenite de la UPS, LTG, OLD3, Fabirca de Oxigen şi Fabrica de Var 1, dar şi apele uzate de la instalaţia de tratare a apelor industriale.
Acest iaz tehnologic este însă colmatat în proporţie de 90 la sută, dar şi aici sunt programate lucrări.
Consum record de apă
Problema reală legată de utilizarea apelor este aceea a consumului. ArcelorMittal raportează nu mai puţin de 24 de metri cubi consumaţi pentru producerea unei tone de oţel şi se ţinteşte o reducere a consumului la 16 metri cubi pentru aceeaşi cantitate.
Ce trebuie însă ştiut este că, în cadrul celorlalte unităţi ale grupului, media este undeva la 10 metri cubi pe tona de oţel.
De altfel, în cadrul dezbaterii de ieri, cei din conducerea Combinatului au susţinut că obiectivele pe care şi le asumă la acest capitol sunt reducerea canităţii de şlam rezultat în urma exploatării apelor, reducerea consumului de apă, gestionarea incidentelor de mediu care pot apărea.
Nereguli şi niscaiva soluţii
Aşa arată lucrurile expuse de către cei de la Combinat. Comisari ai Gărzii de Mediu, prezenţi la dezbaterea respectivă, au opinat însă că au constatat în timpul controalelor făcute la Combinat că problema reală cu un impact negativ asupra mediului este cea a nefolosirii şlamului rezultat în urma decantărilor dar şi depozitarea acestuia în locuri neautorizate.
Această chestiune a primit un răspuns prompt din partea celor de la ArcelorMittal Galaţi, care au spus că a început reutilizarea şlamului în procesele de fabricaţie şi că se intenţionează şi extinderea comercializării materialelor respective.
Probabil că altă soluţie nici nu există, atâta vreme cât iazurile sunt aproape pline cu mâl, iar investiţiile nu sunt tocmai o prioritate absolută. Că tot veni vorba, oficial vorbind, s-a raportat că, din totalul investiţiilor de mediu, 750 - 800 de mii de euro sunt destinaţi calităţii apei.
În cele din urmă, mai trebuie precizat şi că în cadrul dezbaterii s-a discutat despre posibilitatea folosirii unor plante sau microorganisme pentru tratarea apelor.
Vorbim însă doar despre o soluţie alternativă pentru o problemă extrem de dificilă.
