* Licitaţie cu repetiţie: Fiscul a scos la vânzare bunurile OUAI Şendreni şi OUAI Vameş pentru recuperarea unor datorii la bugetul de stat * OUAI Braniştea a scăpat ca prin urechile acului * De la clădiri şi pompe până la zeci de kilometri de ţeavă, vândute la pachet * Fermierii se tem că sistemele de irigaţii vor ajunge la fier vechi * Dar în şase luni nu au plătit nici un leu în contul datoriilor… * Timpul trece, preţul de pornire scade *
Sisteme de irigaţii riscă să se ducă… pe apa Sâmbetei din cauza datoriilor acumulate la bugetul de stat de Organizaţiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (OUAI). Pe lista neagră a DGFP Galaţi au ajuns, încă de anul trecut, OUAI Şendreni, OUAI Vameş şi OUAI Braniştea, ce s-au trezit în septembrie 2009 cu bunurile scoase la vânzare, pentru recuperarea unei datorii ce, la acea dată, totaliza 5,57 miliarde lei vechi. OUAI Braniştea a scăpat ca prin urechile acului de executare silită, însă în această lună DGFP Galaţi a anunţat scoaterea la licitaţie, pentru a doua oară, a sistemelor de irigaţii de la OUAI Şendreni şi OUAI Vameş, în condiţiile în care, în ultimele şase luni, nu s-a plătit niciun leu în contul datoriilor. Ca o ironie a sorţii, deşi statul este executantul (Ministerul Finanţelor), tot el a investit (Ministerul Agriculturii), de-a lungul timpului, în reabilitarea sistemelor de irigaţii din zona Şendreniului mai bine de 23 miliarde lei vechi!
Tăvălugul datoriilor
Povestea celor trei OUAI-uri este destul de încurcată. Până în urmă cu trei ani şi jumătate, ele alcătuiau o singură organizaţie pe teritoriul fostului IAS Şendreni. Terenul a ajuns la alte societăţi sau foşti proprietari, iar sistemul de irigaţii a fost împărţit, în baza unei hotărâri de Guvern, între utilizatorii din Şendreni, Vameş şi Braniştea. „Fosta asociaţie avea datorii la bugetul statului în momentul în care s-a făcut împărţirea, dar n-a spus nimeni că trebuie preluate şi aceste datorii. Şi ne-am trezit, după trei ani, cu somaţie de la Finanţe că aveam de plătit circa patru miliarde lei vechi către bugetul statului. Nu avem de unde să dăm banii ăştia. Eu nu spun că n-au fost datorii. Poate că au fost. Dar cine le-a făcut, să le plătească. Noi, după preluare, am plătit tot, până la ultimul leu!”, ne declara la un moment dat Gheorghe Boldea, de la SC Prodgrain SRL, membru în cadrul OUAI Şendreni. Cert este că, în septembrie 2009, Fiscul a scos la mezat bunurile celor trei OUAI-uri. Potrivit datelor furnizate de DGFP Galaţi, cele mai mari datorii le avea de achitat OUAI Şendreni – 281.000 lei. În ce priveşte OUAI Braniştea şi OUAI Vameş, acestea aveau de achitat 146.000 lei şi, respectiv, 130.000 lei. Scoaterea sistemelor de irigaţii la vânzare a alarmat Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Galaţi, dat fiind faptul că instalaţiile în cauză sunt vitale pentru culturile din zona Şendreniului, una dintre cele mai secetoase din ţară. Destul de straniu, deşi se aflau într-o situaţie disperată, organizaţiile nici măcar nu au informat DADR Galaţi că au intrat în executare silită. Practic, cei de la DADR Galaţi au aflat ce se întâmplă abia după ce „Viaţa liberă” informa că sistemele sunt scoase la vânzare! Şansa OUAI-urilor a fost că, dată fiind importanţa instalaţiilor de irigaţii, DGFP Galaţi a decis în cele din urmă să nu vândă bunurile OUAI-urilor separat, ci doar sistemele integrale. Şi, cum la prima încercare de vânzare prin licitaţie a bunurilor organizaţiilor, potenţialii cumpărători s-au arătat interesaţi doar de cumpărarea separată a clădirilor sau instalaţiilor, cum ar fi sistemul de ţevi, OUAI-urile au scăpat pe moment basma curată. Pentru a mai câştiga ceva timp s-a mai depus, mai degrabă formal, o contestaţie a evaluării bunurilor scoase la licitaţie. Numai că, pentru două dintre OUAI-uri, amânarea executării nu a însemnat decât o „boală” ceva mai lungă.
Situaţie fără precedent
Păsuirea a fost folosită cu folos de cei de la OUAI Braniştea. „Cei ce fac parte din această organizaţie au înţeles care este situaţia şi, în cele din urmă, au pus mână de la mână şi au plătit datoriile pe care le aveau, astfel că au scăpat”, ne-a declarat Violeta Nanu, actualul director al DADR Galaţi. În ce priveşte OUAI Şendreni şi OUAI Vameş, iţele au rămas la fel de încurcate. „Am avut întâlniri cu ei, am încercat să facem o mediere, dar dumnealor nu au vrut să-şi asume acele datorii. Mai spun că oricum nu au bani şi nu şi-au dat osteneala să achite măcar un leu. Practic, ne aflăm în faţa unei situaţii fără precedent în ce ne priveşte. Aceste OUAI-uri fac parte, în prezent, din mediul privat şi, deşi statul a investit mult în ele, prin repararea şi întreţinerea sistemelor, prin subvenţiile acordate, s-a ajuns unde s-a ajuns. Noi am informat Ministerul Agriculturii despre ce se întâmplă, în speranţa că, poate, împreună cu Ministerul Finanţelor, se va găsi o soluţie, dar posibilităţile noastre de a interveni sunt limitate”, a mai arătat directoarea DADR Galaţi, Violeta Nanu.
Evaluare la mâna a doua
Inevitabilul s-a produs şi DGFP Galaţi a anunţat organizarea unor noi licitaţii, pe 15 aprilie şi 16 aprilie, vânzarea bunurilor deţinute de OUAI Şendreni şi, respectiv, OUAI Vameş. Prin executare silită se scoate la vânzare tot, de la clădiri la staţii de pompare, electroaparataj şi sistemul de ţevi îngropate. Pe lista de bunuri vândute se află inclusiv… WC-urile celor două OUAI-uri! Chestiunea este că, fiind vorba de licitaţia a II-a, preţurile de pornire sunt mai mici decât în urmă cu şase luni. Astfel, dacă sistemul de irigaţii de la OUAI Şendreni era evaluat iniţial la 393.435 lei, în prezent ele au fost scoase la vânzare cu aproape 100.000 lei mai puţin, adică 295.403 lei! Miza principală în acest caz este reţeaua de 47 km de ţevi îngropate, scoase la licitaţie cu 167.426 lei. În ce priveşte OUAI Vameş, dacă în urmă cu şase luni bunurile acesteia aveau un preţ de pornire de 408.530 lei, acum ştacheta a fost coborâtă la 306.397 lei. Cea mai mare valoare o are, de asemenea, reţeaua 23 km de ţevi îngropate, evaluate la 274.177 lei. „Singura posibilitate de a opri aceste licitaţii este, desigur, plata datoriilor pe care cele organizaţii le au la bugetul de stat. Dar, de asemenea, facem precizarea că, deşi fiecare bun a fost evaluat în parte, fiecare dintre cele două sisteme de irigaţii nu pot fi vândute decât ca întreg”, a precizat purtătorul de cuvânt al DGFP Galaţi, George I.Marinescu. „Singura noastră speranţă este ca, dacă sistemele de irigaţii se vor vinde, acestea vor rămâne în continuare funcţionale. Sperăm să nu se repete povestea din anii ’90, când sistemele de irigaţii au ajuns pur şi simplu la fier vechi…”, a mai arătat directoarea DADR Galaţi.
Ca şi cum chestiunea cu executarea silită a OUAI-urilor nu era suficientă, anul 2010 a adus şi „cireaşa de pe tort”: subvenţiile pentru irigaţii au fost eliminate, expirând perioada de tranziţie, de trei ani, acordată în 2007, în momentul aderării României la UE. Aşa că, din acest an, agricultorii ar trebui să scoată din buzunar în jur de 400 lei pe hectar pentru a asigura un volum de 1.000 mc de apă pe suprafaţă. Cei drept, există Programele Operaţionale prin care se pot obţine fonduri europene pentru modernizarea sistemelor de irigaţii, însă cine să vorbească de proiecte în condiţiile în care OUAI-uri nu-şi pot plăti nici măcar datoriile? Aşa că, în materie de irigaţii, agricultorii din zona Şendreniului au toate şansele să rămână pe uscat. Şi uite aşa, ce luăm pe mere, dăm pe pere şi încă ceva pe deasupra.
