România nu le mai poate vinde altor state surplusul de certificate de emisii poluante după decizia-şoc a Comitetului de Conformare al Protocolului de la Kyoto, dar tranzacţiile pot fi efectuate în continuare în interiorul graniţelor ţării.
Astfel, o companie românească ce produce mai puţin şi, deci, poluează mai puţin decât anticipase îşi poate vinde surplusul de certificate altor firme de pe teritoriul României.
Potenţialii cumpărători sunt acele companii care fie nu au primit asemenea certificate, fie certificatele care le-au fost acordate nu le sunt suficiente întrucât anul acesta produc şi poluează mai mult decât anticipaseră.
Dezavantajul pentru companiile vânzătoare este că, pe fondul restrângerii pieţei, sunt nevoite să vândă certificate la preţuri mai mici decât cele pe care le-ar fi practicat dacă tranzacţiile internaţionale ale României nu ar fi fost interzise, apreciază surse din mediul economic.
Pe piaţa internaţională, un certificat de emisii poluante se vinde cu aproximativ cinci euro. El îi dă dreptul titularului să emită în atmosferă o tonă de gaze cu efect de seră.
O palmă dată României
La sfârşitul săptămânii trecute, Comitetul de Conformare al Protocolului de la Kyoto i-a interzis României să vândă pe piaţa internaţională surplusul de 300 de milioane de certificate de emisii poluante, pe care ţara noastră ar fi obţinut circa 1,5 miliarde de euro.
De altfel, în momentul în care Comitetul a luat această decizie, România tocmai negocia vânzarea surplusului de certificate cu alte ţări, care au mărit producţia şi au ajuns să polueze mai mult decât le permite valoarea certificatelor ce le-au fost acordate.
Comitetul i-a impus României această interdicţie din cauza unor nereguli pe care ţara noastră le-ar fi comis în timpul procesului de inventariere a companiilor locale poluatoare şi, mai ales, a capacităţilor acestora din urmă de emitere de gaze cu efect de seră. Cine a comis, de fapt, aceste nereguli? Toată lumea arată cu degetul spre Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM) şi structurile sale teritoriale, responsabile cu inventarierea şi procesarea acestor date.
Acuzele vin inclusiv de la instituţia înrudită, Garda Naţională de Mediu. Şeful Comisariatului Judeţean al Gărzii, Mihai Turcu, susţine că liderii ANPM trebuie să răspundă pentru acest eşec de proporţii.
„Ce s-a întâmplat este foarte grav. Cei care se fac vinovaţi trebuie să plătească, de la nivel de agenţii locale pentru protecţia mediului în sus, în special Agenţia Naţională. Câteva sute de milioane de euro pentru România înseamnă foarte mult”, a declarat, ieri, Mihai Turcu.
Şeful ANPM, Nagy Iosif, a demisionat deja, fiind înlocuit cu Gabriel Abos, până acum comisar general adjunct la Garda Naţională de Mediu. Demn de menţionat este faptul că, dacă remediază neregulile pentru care a fost sancţionată de Comitet, România şi-ar putea recâştiga dreptul de a face tranzacţii internaţionale cu certificatele de emisii poluante.
Cel mai mare poluator
La momentul întocmirii plafonului de poluare pentru perioada 2008-2012, combinatul siderurgic ArcelorMittal Galaţi - singurul agent economic local căruia i-au fost acordate certificate de emisii poluante - era considerat cel mai mare poluator din România, conform unei relatări mai vechi din presa centrală.
Atunci, însă, funcţiona Cocseria care, potrivit autorităţilor de mediu, era responsabilă cu 60 la sută din poluarea atmosferică locală.
EXPLICAŢIE FOTO: Combinatul siderurgic ArcelorMittal Galaţi, singura companie locală care primeşte certificate de emisii poluante, nu comentează sancţiunea aplicată României
