Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" NU, STĂPÂNĂ! (nu stă până)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Motto: "se năruie oglinda şi zeii intră-n stânci
            cresc aripile tainei şi putrezeşte cina -
            ce negură se lasă de-acum tocmai atunci -
            sunt iarbă până unde a ostenit lumina"
                                                   (Iolanda Cremene)

Ea, dacă vine, nu stă până/ se-ntoarce draga mea Stăpână,
şade picior peste picior - / o beau din ochi, foarte uşor!

O beau şi o mănânc pe toată/ că-i singură şi parfumată...
şi s-o fi săturat şi ea/ de când aşteaptă să mă ia!

O rog frumos... o rog, în fine,/ şi-mi număr zilele puţine,
îi dau gutui şi vin pelin - / cred c-o iubesc foarte puţin!

Ea, dacă pleacă, nu stă până/ când nu aude: "nu, Stăpână,
stai liniştită, este greu.../ dar vine de la Dumnezeu"!

Citit 7146 ori Ultima modificare Vineri, 06 Mai 2022 00:03

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.