Diplomația nucleară

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Între ”primăvara arabă„ și criza din zona euro, dosarul nuclear iranian a intrat într-un oarecare con de umbră. Subiectul are însă șanse să revină în forță pe agenda internațională odată cu publicarea, astăzi, de către Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a unui raport prin care se confirmă orientarea militară a programului nuclear dezvoltat de Teheran.

În avanpremieră la acest eveniment, declarațiile unor lideri politici au reușit deja să atragă atenția. Cu siguranță, cea mai pregnantă a fost declarația președintelui israelului, Shimon Peres, în care se arăta că, în dosarul iranian o soluție militară este în acest moment mai aproape decât una diplomatică. Concret, se face aluzie la o eventuală lovitură militară împotriva facilităților nucleare ale Iranului. Declarația a stârnit imediat reacția Rusiei, ideea unui război fiind considerată ”o eroare gravă”. În asentimentul Rusiei se mai află, probabil, și un alt aliat tradițional al Iranului, China, dar nici măcar principalul aliat al Israelului, Statele Unite, nu este entuziasmat de o nouă intervenție militară în sensibila zonă a Orientului Mijlociu.

Pe de altă parte, o lovitură unilaterală din partea Israelului este posibilă, o dovadă în acest sens fiind atacurile din trecut asupra facilităților militare irakiene, în epoca lui Saddam Hussein. Ce-i drept, vremurile s-au schimbat. Primăvara arabă a lipsit Israelul de liniștea pe care regimul Mubarak o asigura cât de cât în Egipt, dar nici Iranul nu este într-o situație confortabilă, nefiind exclus să-și piardă principalul aliat din Siria, regimul al-Assad. La modul sfidător, președintele iranian Mahmoud Ahmadinejad a ținut încă de dinainte de publicare raportului AIEA să respingă acuzațiile aduse Teheranului. De asemenea, fie că e vorba de Statele Unite sau Israel, Iranul dă asigurări că are capacitate de a pedepsi orice agresiune la adresa sa. Dincolo de aceste declarații, se știe, totuși, că o piscă cu clopoței nu prinde șoareci, dar, cine știe, poate că președintele israelian a vrut doar să mai pună ceva presiune într-un dosar în care, într-adevăr, este interesat direct.

Dar la modul sincer, chiar eficacitatea unei astfel de lovituri este pusă sub semnul întrebării. În vremurile tulburi de astăzi, armele nucleare iraniene țin deocamdată de domeniul viitorului, chiar dacă nu foarte îndepărtat, dar instabilitatea din unele țări din regiune ține de actualitate. În aceste condiții, raportul AIEA poate va readuce vigilența, dar nu va aduce neapărat și soluția.

Citit 4599 ori Ultima modificare Marți, 08 Noiembrie 2011 17:59

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.