Cu euro, dar stai în faţă

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

În ciuda frământărilor nu lipsite de dramatism social din zona euro, moneda unică rezistă încă, dacă nu pe pieţele financiare, cel puţin în mentalul colectiv al cetăţenilor europeni. Ironie a sorţii, când s-a pus problema trecerii la moneda euro, nu puţine au fost vocile care, în unele ţări, au pretins că astfel dispare ceva din „identitatea naţională”. Pe undeva, este un miez de adevăr. Când spui marcă spui Germania, francul se confundă cu Franţa iar lira cu Italia. Dar în prezent, moneda euro simbolizează unele dintre cele mai importante realizări ale construcţiei comunitare. Când spune euro spunem în primul rând piaţă comună şi liberă circulaţie, elemente care definesc prosperitatea din UE. În ciuda dificultăţilor economice din zona euro, un sondaj realizat la nivelul marilor economii europene relevă că majoritatea covârşitoare a cetăţenilor doresc păstrarea monedei unice. Desigur, cam aceeaşi majoritatea se îndoieşte de capacitatea Greciei de a depăşi criza economică prin care trece şi implicaţiile „foarte serioase” pe care un faliment al Atenei le-ar avea asupra întregului spaţiu comunitar. Percepţia generală este mai degrabă aceea că Grecia este un sac fără fund şi că banii împrumutaţi pentru depăşirea situaţiei dificile nu vor mai fi niciodată returnaţi. Fermă este şi opinia că, în cazul în care autorităţile de la Atena nu vor reuşi să controleze situaţia, ar fi mai bine ca Grecia să părăsească zona euro. Culmea, în timp ce grecii se opun îndârjit „dictatului de la Bruxelles” privind pactul de austeritate, moneda euro este considerat colacul de salvare al ţării. Prin urmare, indiferent de ce parte a balanţei financiare s-ar afla, drumurile cetăţenilor europeni tot la euro duc. Acest sondaj ar putea spune multe şi despre opţiunile pe care le au în faţă politicienii europeni. Păstrarea integrităţii monedei euro se conturează ca obiectiv fundamental, chiar dacă asta ar însemna, pe moment, o serie de sacrificii. Aici nu este numai vorba de Grecia, ci şi de armonizarea politicilor bugetare şi financiare fără de care, pe termen lung, nu putem avea o monedă unică puternică. Dar dacă vorbim de politici financiare şi, mai ales, bugetare nu putem evita zona politică. Prin urmare, dorinţa de a consolida moneda euro se traduce la modul practic prin necesitatea unui aprofundări a uniunii politice. Este oarecum un paradox ca, într-o perioadă în care curentele radical naţionaliste sunt tot mai virulente, necesitatea aprofundării uniunii politice să apară cu atâta claritate. Să fie această criza economică genul de rău care ne duce spre bine? O monedă euro cu mai multă priză la public ar putea fi un răspuns şi din punct de vedere politic, şi din punct de vedere economico-social.

 

Citit 10597 ori Ultima modificare Duminică, 24 Iunie 2012 14:53

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.