Potrivit Curţii Internaţionale de Arbitraj, AFDJ Galaţi trebuie să achite cu 11 milioane euro mai mult pentru lucrările de ranfluare a epavei „Rostock” * Astfel, „nota de plată” pentru lucrările efectuate acum şapte ani urcă la 15 milioane de euro, de trei ori valoarea contractului * „Am fost jefuiţi!”, susţine actualul director al AFDJ Galaţi, Mircea Răzvan Cristea * Bătălia se va muta în instanţele din România
Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi este bună de plată! Şi încă ce plată: 11 milioane de euro! Aceasta este „factura” suplimentară pe care administraţia fluvială ar trebui să o achite - pe lângă cele patru milioane de euro plătite deja conform contractului - concernului Multraship - Titan - Deltacons pentru lucrările executate acum şase ani la ranfluarea epavei navei „Rostock”. Decizia este a Curţii Internaţionale de Arbitraj de la Zurich de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ de la Paris şi a băgat în stare în şoc atât actuala conducere a AFDJ Galaţi, cât şi conducerea Ministerului Transporturilor. „Sentimentul meu este că am fost pur şi simplu jefuiţi! Dar sentimentul meu este de două ori mai neplăcut, pentru că se pare că ne-am lăsat jefuiţi… Şi că nu tot ce s-ar fi putut face în acest dosar s-a şi făcut”, ne-a declarat actualul director general AFDJ Galaţi, Mircea Cristea.
Epava de la „Cotul dracului”
Eşuarea navei ucrainene Rostock, în septembrie 1991, pe canalul Sulina, în apropierea localităţii Partizani, a fost considerată una dintre cele mai mari catastrofe petrecute pe Dunăre. Circulaţia pe canalul Sulina a fost practic sugrumată dintr-o lovitură şi a fost nevoie de eforturi imense pentru a face o rută ocolitoare. Rută nu lipsită de primejdii. Marinarii au numit locul “Cotul dracului”, iar în timp nu au lipsit incidentele care să-i întărească faima. Marinarii au ajuns să crească că epava este blestemată, iar dacă ţinem cont de dezastrul financiar pe care l-a lăsat în urmă, mai că îţi vine să crezi că povestea are un miez de adevăr. De-a lungul timpului, au fost mai multe încercări de îndepărtare a epavei, dar ele s-au soldat doar cu îndepărtarea unor bucăţi din navă. Şansa reală pentru îndepărtarea epavei a apărut abia după 13 ani de la catastrofa navală, când în baza unui proiect mai amplu de modernizare a condiţiilor de trafic pe Dunărea Maritimă, finanţat prin intermediul Bancii Europeane de Investiţii, a fost prevăzută şi o sumă de cinci milioane de euro pentru ranfluarea epavei «Rostock». În urma unei licitaţii internaţionale, execuţia lucrărilor a fost încredinţată concernului format din firme de prestigiu în domeniu, respectiv Multraship (Olanda), Titan (SUA) şi Deltacons (Tucea). Din valoarea de cinci milioane de euro a contractului, un million de euro era rezervat pentru «cheltuieli neprevăzute», dar «neprevăzutul» a căpătat proporţii pe care nimeni nu le anticipa.
Moartea din adâncuri
Demarată în noiembrie 2004, finalizarea lucrărilor a fost fixată pentru aprilie 2005. Se miza pe o intervenţie în forţă, la faţa locului fiind aduse utiliaje puternice şi echipe de scafandri dintre cele mai bune din lume. Treptat, au început să apară complicaţiile: aluviunile din navă aveau consistenţa betonului, iar în magaziile navei se mai afla încă destulă marfă - baloţi de oţel. Iarna a adus geruri şi sloiuri cumplite, iar vara a adus inundaţii de proporţii nemaiîntâlnite de zeci de ani. Nu a lipsit nici… gripa aviară ! Dar cele mai cumplite încercări au fost când doi scafandri - unul britanic şi unul american - şi-au pierdut viaţa în timp ce lucrau în adâncuri. Ranfluarea navei s-a finalizat, în cele din urmă, în decembrie 2005.
Dincolo de drame, contează banii!
Dincolo de dramatismul situaţiei şi al dificultăţilor tehnice, deloc de neglijat nu a fost nici partea financiară. Încă de dinainte de finalizarea lucrărilor se contura un litigiu financiar între firmele care au executat ranfluarea şi AFDJ Galaţi. Pe de o parte, fiind invocate dificultăţile tehnice întâmpinate, concernul solicita sume cu mult mai mari pentru executarea lucrărilor. De partea cealaltă, conducerea AFDJ Galaţi susţinea că termenii contractuali erau clari şi nu se impuneau plăţi suplimentare. În aceste condiţii, în 2006, s-a ajuns la arbitrajul Curţii Internaţionale de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ de la Paris, unde firmele care au executat ranfluarea au cerut suplimentarea plăţilor cu 7,63 milioane de euro! Decizia Curţii de Arbitraj a venit în iunie a.c., la o săptămână după ce funcţia de director general al AFDJ Galaţi a fost preluată de Mircea Răzvan Cristea şi instituţia se pregătea de instalarea unui nou Consiliul de Administraţie. „Acest caz are mai multe aspecte care nu par în regulă. În primul rând, procedura de arbitraj s-a întins pe o perioadă foarte lungă, în condiţiile în care ideea unui arbitraj este tocmai aceea de a găsi o soluţie mai rapidă unui litigiu. A doua chestiune care nu mi se pare în regulă e - din discuţiile pe care le-am avut cu casa de avocaţi care ne-a reprezentat, Raţiu&Raţiu - că a existat o reţinere a celor care au lucrat sau chiar mai lucrează la AFDJ Galaţi, precum şi a unor persoane din Ministerul Transporturilor, pentru a participa la elaborarea strategiei tehnice de apărare!”, ne-a declarat actualul director general al AFDJ Galaţi, Mircea Răzvan Cristea, care este al şaptelea director la conducerea instituţiei de când s-a declanşat litigiul financiar privind ranfluarea epavei „Rostock”. Mai exact, ranfluarea epavei a început în timp ce la conducerea instituţiei se afla Valerică Anghel. Lui i-au urmat Mihai Ochialbescu, Ionel Malenda, Florin Uzumtoma, pe intervale mai scurte funcţia de director general fiind ocupată şi de Radu Mihail Rus, Alexandros Galiaţatos şi Teodor Iulian Gheorghe. În acest interval au fost şi mai multe schimbări la conducerea Ministerului Transporturilor, instituţia în subordinea căreia se află AFDJ Galaţi. Potrivit actualului director al AFDJ Galaţi, „cartoful fierbinte” al cazului epavei „Rostock” a fost aruncat de la o administraţie la alta, iar acum AFDJ Galaţi este în postura de a plăti o sumă imensă. Trebuie spus că „nota de plată” suplimentară a ajuns la 11 milioane de euro, după ce la cele 7,63 milioane de euro solicitate de concernul de firme s-au adaugat dobânzi, penalităţi, taxe de arbitraj şi onorarii pentru avocaţi.
Ultima linie de apărare
De voie, de nevoie, noua administraţie a AFDJ Galaţi şi, cu bătaie mai lungă, Ministerul Transporturilor, trebuie să dea piept cu decizia Curţii de Arbitraj Internaţionale. Desigur, ar mai fi de lămurit şi cum a ajuns AFDJ Galaţi în situaţia ca, de la cinci milioane de euro, să achite în final 15 milioane de euro, adică de trei ori mai mult decât valoarea iniţială a contractului! „Într-o primă etapă, Consiliului de Administraţie al AFDJ Galaţi analizează un raport preliminar cu privire la toate aspectele ce ţin de acest caz. În condiţiile în care se constată că, într-adevăr, ceva nu a fost în regulă, Consiliul de Administraţie este obligat să semnaleze acest lucru organelor în drept, altfel ar deveni complice la aceste nereguli”, a explicat Mircea Cristea. Acesta a mai precizat că AFDJ Galaţi nu poate să recunoască „decizia abuzivă” a Curţii de Arbitraj şi că, probabil, se va ajunge la un nou proces, în România. Mai exact, în baza deciziei forului internaţional, concernul Mutraship-Titan-Deltacons va cere în instanţă efectuarea plăţilor. „În prezent gândim o nouă linie de apărare, pe de o parte cu o echipă de jurişti - la care vrem să cooptăm şi specialişti ai consultantului din proiect, Louis Berger, precum şi o echipă tehnică de la nivelul AFDJ Galaţi şi Ministerul Transporturilor, care să stea la dispoziţia echipei juridice şi să furnizeze argumentele tehnice necesare în acest caz”, a arătat directorul AFDJ Galaţi. E greu de spus care sunt şansele de câştig într-un asemenea proces. Cert este că, în cazul în care procesul ar fi pierdut, paguba se va rostogoli la bugetul de stat şi, implicit, în buzunarul nostru, al tuturor!
