Gălăţeni care au uimit lumea - Dimitrie Iuraşcu

Gălăţeni care au uimit lumea - Dimitrie Iuraşcu
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Diplomatul Dimitrie Iuraşcu, al cărui “Jurnal politic“ a fost publicat recent de Muzeul de Istorie, s-a născut la Galaţi, pe 29 iunie 1890.

A urmat şcoala primară şi liceul (“Vasile Alecsandri”) în oraşul natal, după care a plecat la Paris, unde a făcut, în paralel, studii juridice şi politice, la Facultatea de Drept şi la Şcoala Superioară de Studii Diplomatice. Şi-a încheiat pregătirea în 1913, cu o teză de licenţă despre influenţa rusă în ţările române.

În acelaşi an, Dimitrie Iuraşcu şi-a început cariera dipomatică, fiind angajat ca ataşat pe lângă Legaţia României din Belgrad. În 1915 a fost transferat la Atena, iar un an mai târziu la Petrograd, unde a activat până în 1918. A revenit în ţară, în funcţia de curier diplomatic special, mai apoi desfăşurându-şi activitatea, rând pe rând, la Istanbul, Praga, Berlin, Bruxelles, Sofia, Roma, Vatican şi Berna. În 1934, a fost promovat ministru plenipotenţiar şi a fost trimis la Oslo, unde a rămas timp de cinci ani. Revenit pentru doi ani la Bucureşti, a ocupat funcţiile de director al Afacerilor Consulare şi al Afacerilor Politice, iar în 1941 a activat ca ambasador la Lisabona.

După război, a fost epurat de regimul comunist proaspăt instalat, luându-i-se şi cele trei apartamente pe care le avea în Capitală, într-una dintre locaţii fiind instalată chiar Ambasada URSS.

Lăsat şi fără pensia cuvenită pentru cei 34 de ani de activitate diplomatică, Dimitrie Iuraşcu a fost nevoit să se angajeze betonist pe şantierul unei fabrici din Bucureşti, iar mai apoi a confecţionat lumânări la o cooperativă meşteşugărească. N-a mai putut munci în urma unui accident, astfel că a dus o viaţă extrem de retrasă, până la moarte, survenită, la Bucureşti, pe 17 noiembrie 1964.

“Jurnalul politic” publicat la Galaţi în iunie 2013 reprezintă radiografia cotidiană a zilelor pe care Dimitrie Iuraşcu le-a petrecut în marile capitale europene ale vremii, alături de cele mai importante personalităţi politice din acea perioadă. Şi nu putem să nu remarcăm faptul că manuscrisele au fost donate de familia Iuraşcu muzeului gălăţean datorită dragostei pe care diplomatul a purtat-o locurilor natale de-a lungul întregii sale vieţi.

Citit 6076 ori Ultima modificare Luni, 16 Septembrie 2013 14:07

3 comentarii

  • postat de Cristian Căldăraru
    Miercuri, 18 Septembrie 2013 00:28
    82.137.12.***
    Mă bucur dle Predescu că una din rectificări.
    Domnule Predescu,

    Mulțumesc pentru rectificarea privind anul rechemării definitive în Țară a lui Dimitrie Iurașcu (1941).

    Revin însă pentru a vă face cunoscut că:
    1.Ambasada URSS nu a fost niciodată în casa diplomatului Dimitrie Iuraşcu.
    2.Cele trei apartamnte erau de fapt trei compartimentări în interiorul casei lui Dimitrie Iuraşcu din str.E. Porumbaru. Descrierea celor trei compartimentări este făcută în cartea "Rugina toamnei", autor Dimitrie Iuraşcu. În momentul confiscării casei, în anii 50, fam. Iuraşcu a devenit chiriaşă în propria casă, compartimentată, aşa cum am amintit anterior, în trei spaţii: unul la parter, unul format din dependinţele casei şi un spaţiu la etaj, unde a locuit fam. Iuraşcu câţiva ani, până a fost obligată să părăsească definitiv imobilul.
    După 1990, fam. Iuraşcu a purtat un lung şir de procese recâştigând dreptul de a locui din nou în unica locuinţă din Bucureşti a lui Dimitrie Iuraşcu.
    0
    1
    Raportează
  • postat de D.C.Predescu
    Duminică, 15 Septembrie 2013 17:01
    86.124.200.***
    Mulţumesc pentru precizări, domnule Căldăraru. Din păcate, spaţiul alocat acestei rubrici nu a permis menţionarea tuturor funcţiilor şi recompenselor primite de Dimitrie Iuraşcu.
    Informaţia potrivit căreia i s-au naţionalizat 3 apartamente figurează într-un act oficial din 1950. Cât e de reală...
    0
    2
    Raportează
  • postat de Cristian Căldăraru
    Duminică, 15 Septembrie 2013 16:06
    82.137.15.***
    CÂTEVA PRECIZĂRI NECESARE

    Cariera diplomatică în afara României

    Ataşat de Legaţie (22.12.1913 – 15.02.1918)
    - Belgrad, decembrie 1913 – decembrie 1915.
    - Atena, decembrie 1915 – martie 1916.
    - Petrograd, martie 1916 – ianuarie 1918.

    Secretar de Legaţie, clasa III (16.02. – 22.08.1920)
    - Belgrad, iunie 1919 – decembrie 1919.
    - Constantinopol, decembrie 1919 – iulie 1920.

    Secretar de Legaţie, clasa II (22.08.1920 – 21.10.1923)
    - Praga, august 1920 – noiembrie 1921.
    - Berlin, iunie – noiembrie 1922.

    Secretar de Legaţie, clasa I (22.10.1923 – 31.07.1928)
    - Bruxelles, aprilie 1924 – martie 1926.
    - Sofia, aprilie 1927 – ianuarie 1928.

    Consilier de Legaţie, (01.08.1928 – 14.04.1934 )
    - Roma, iulie 1927 – august 1928
    - Sfântul Scaun (Roma), ianuarie 1928 – ianuarie 1930.
    - Berna, iulie 1933 – aprilie 1934.

    Ministru Plenipotenţiar, clasa II (15. 04.1934 – 01.03.1939)
    - Oslo, aprilie1934 – martie 1939
    - Lisabona, aprilie 1941


    Ministru Plenipotenţiar, clasa I (01.05.1941 – 30.06.1947)
    - Lisabona, mai 1941 – decembrie 1941.


    Nu a fost rechemat în ţară în anul 1947 ci în 1941, ca urmare a telegramei trimise de la Lisabona (04 octombrie 1941), prin care îşi exprima punctul său de vedere în legătură cu înaintarea armatei române pestre Nistru, alături de puterile Axei.
    Din data de 15 decembrie 1941 – 30 iunie 1947, Dimitrie Iuraşcu a îndeplinit diferite funcţii de conducere în Ministerul Afacerilor Străine.
    În data de 30 iunie 1947, după 34 de ani de carieră diplomatică, este pus în disponibilitate.
    Nu a avut trei apartamente în Capitală. În anul 1931 a cumpărat în Bubureşti un loc de casă pe care a construit un imobil, cu împrumut de la bancă, imobil situat pe str. Emanoil Porumbaru şi în care locuieşte, din nou, unul din cei doi copii, Niculae Iuraşcu, împreună cu familia sa.

    Pentru meritele sale deosebite pe tărâmul diplomaţiei, Dimitrie Iuraşcu a primit mai multe ordine şi medalii atât din partea României cât şi din partea statelor unde a fost în misiuni diplomatice:

    - Avântul Ţării, România, 1914
    - Sfântul Stanislav, Rusia, 1918
    - Steaua României (în grad de Cavaler şi Ofiţer), 1921 şi 1924
    - Sfântul Sava, (în grad de Ofiţer şi Comandor), Serbia, 1921 şi 1923
    - Coroana Belgiei în grad de Ofiţer, 1924
    - Vulturul Alb în grad de Ofiţer, Serbia, 1924
    - Leul Alb, în grad de Ofiţer, Cehoslovacia, 1924
    - Ordinul Pius al IX-lea (pontifical) în grad de Mare Ofiţer, 1939.
    0
    2
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.