* Chiar dacă în decembrie Guvernul Ponta II promitea realizarea unei autostrăzi care să includă şi Galaţiul, proiectul a fost „uitat” de Guvernului Ponta III * În programul de guvernare se regăsesc şapte proiecte de autostradă, dar toate ocolesc Galaţiul * S-ar putea să nu prindem nici măcar „expresul” de consolare
- Chiar dacă la sfârşitul anului trecut premierul Victor Ponta promitea că şi Galaţiul va fi prins în unul dintre proiectele majore privind construcţia de autostrăzi, la redactarea variantei actualizate a programului de guvernare în formula Ponta III s-a uitat de ce se spunea cu câteva luni înainte. Nici un cuvânt despre Galaţi, deşi programul prezintă care vor fi în următorii ani proiectele prioritare. Asta se întâmplă, poate, şi din cauză că, în timp ce alte oraşe precum Oradea, Iaşi, Focşani sau Piteşti ştiu să-şi susţină cauza şi să o apere dacă e cazul, factorii de decizie şi reprezentanţii Galaţiului se complac într-un soi de apatie care omoară economia.
Decalaje de dezvoltare
- Despre necesitatea unei autostrăzi care să lege Galaţiul de restul ţării nu se vorbeşte de ieri, de azi, ci tocmai de la sfârşitul anilor ’60, când pe proiectele de modernizare a infrastructurii realizate de fostul Institut de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale şi Aeriene (IPTANA) figura şi Galaţiul, cu o bretea de autostradă care mergea spre Brăila, iar din zona Giurgeni – Vadul Oii urmau mai multe legături spre Buzău, Bucureşti şi Constanţa. De altfel, acesta este proiectul de la care s-a plecat şi în schiţarea programelor de autostrăzi de după ’89, programe din care Galaţiul a fost însă exclus. „Un proiect amplu de modernizare a infrastructurii rutiere ar fi asigurat premizele atragerii unor investiţii în noi unităţi de producţie, în condiţiile în care cele dependente de sistemul centralizat începeau să aibă probleme. Aşa, s-au pierdut societăţi, s-au pierdut locuri de muncă, dar nu s-a pus nimic în loc. Iar acum nu puţini sunt cei care spun că, de ce să facem autostradă la Galaţi, că doar economia locală merge prost! Şi uite aşa, banii se duc în altă parte, iar decalajele între noi şi restul ţării se adâncesc”, ne-a declarat preşedintele Patronatului IMM-urilor Galaţi, Marian Filimon.
Dezbinaţi, ratăm ocazii
- Una dintre cauzele care au dus la izolarea Galaţiului este şi aceea că, deşi „e sublimă”, colaborarea pe proiecte concrete cu Brăila şi Tulcea a lipsit cu desăvârşire. Astfel, s-a ratat poate cea mai mare ocazie din ultimii ani de a fi incluşi într-un proiect major, respectiv Autostrada inelară a Mării Negre. Cu o lungime de 7.000 de kilometri, autostrada, considerată a fi unul dintre proiectele forte realizate sub egida Organizaţiei de Cooperare Economică a Mării Negre (OCEM), dar şi a UE, prin politicile de vecinătate, urmează să facă legătura între Turcia, Georgia, Rusia, Ucraina, R.Moldova, Bulgaria, fiind prevăzută şi o ramificaţie spre Grecia.
- Cu toate că, şi economic, şi social, şi demografic conurbaţia Galaţi-Brăila-Măcin este cea mai importantă după Bucureşti, ea a fost pur şi simplu ştearsă de pe harta autostrăzii inelare a Mării Negre, iar aceasta a fost proiectată să treacă pe la Albiţa-Focşani-Ploieşti-Bucureşti-Giurgiu. Spre comparaţie, în vestul ţării, cooperarea dintre judeţele Arad, Bihor şi Timiş a dus la includerea anul trecut a acestor judeţe în traseul autostrăzii „Via Carpatica”. Trebuie spus că negocierile, la care au participat inclusiv autorităţile publice din cele trei judeţe s-au purtat încă din 2010. Rezultatul? „Via Carpatica”, care va uni Ţările Baltice cu Grecia va intra şi în România, pe la Oradea, va trece prin Arad, Timişoara şi va ieşi prin recent inauguratul pod peste Dunăre de la Calafat. Mai mult, „Via Carpatica” a fost recent inclusă în reţeaua centrală de transport transeuropeană (TEN-T) şi va beneficia de finanţare din fonduri europene încă din exerciţiul bugetar 2014-2012.
Concurenţă pe proiecte
- Din păcate, o altă problemă a Galaţiului este că nu reuşeşte să-şi facă vocea auzită. În decembrie, Guvernul anunţa Strategia de Dezvoltare a Reţelei de Autostrăzi conform căreia, până în 2018, urmau să se demareze lucrările la o autostradă Galaţi – Brăila – Buzău – Ploieşti, dar la doar o zi după lansarea ei oficială, traseul autostrăzii era retrasat pe la Focşani. În aceeaşi strategie, proiectul autostrăzii Sibiu – Piteşti era înlocuit cu cel al autostrăzii Sibiu-Braşov. Acest lucru a stârnit un val de proteste la Piteşti, unde economia locală, cu tot cu industria automobilelor, riscă să rămână fără căi de comunicare moderne. Fie că vorbim de mediul politic, cel sindical sau cel al mediului de afaceri, iniţiativele locale de apărare a intereselor comunităţii au fost numeroase, inclusiv prin proteste de stradă şi petiţii cu strângere de semnături. Acelaşi sistem a fost aplicat şi în Bacău şi Iaşi. Cu succes, se pare, dat fiind faptul că, printre cele şapte proiecte de autostradă pe care, mai nou, şi le asumă Guvernul Ponta III se numără, printre altele, autostrada Târgu-Mureş – Iaşi – Ungheni şi autostrada Bucureşti-Ploieşti-Focşani-Bacău-Paşcani. De remarcat că, până în prezent, în regiunea noastră, Focşaniul a reuşit, indiferent de variantele vehiculate, să cadă mereu în picioare, ceea ce, desigur, nu se poate spune despre Galaţi.
Expresul de consolare
- Fără autostradă, Galaţiul s-ar putea alege, de consolare, cu un drum-expres, fie spre Focşani, fie spre Brăila şi Tulcea. Dar nici aici nu putem fi siguri. Chiar dacă ar fi trebuit finalizat încă de la sfârşitul anului trecut, elaborarea Master Planului General de Transport (MPGT) este mult întârziată, iar în lipsa acestui document cadru nici nu se poate şti, cu certitudine, care vor fi până la urmă proiectele care au şanse să se materializeze. Şi aici nu este vorba de autostrăzi sau drumuri care îşi schimbă traseul de la o zi la alta, ci de un plan agreat de Comisia Europeană, cu o viziune în domeniul transporturilor până în 2030. În acelaşi timp, concurenţa pentru alocarea fondurilor va fi acerbă. Pornind de la datele puse la dispoziţie de autorităţile române, compania AECOM, care realizează Master Planul, a făcut încă de pe acum cunoscut că resursele bugetare limitate şi situaţia politică va duce la amânarea unor proiecte de investiţii programate, teoretic, pentru acest an. Acest lucru va însemna, desigur, că reţeaua de transporturi deficitară va fi în continuare o problemă pentru agenţii economici ce vor rămâne la periferia marilor proiecte. Galaţiul riscă să rămână prins în această periferie şi, ceea ce este, poate, şi mai grav, pare a nu-şi găsi dorinţa de a lupta pentru propria supravieţuire.
O soluţie neglijată: zgura ieftineşte autostrăzile
- Proiectele de autostradă ocolesc Galaţiul în ciuda faptului că, în plan local există resurse care ar reduce considerabil costurile de execuţie. E vorba de sterilul din halda de zgură de la combinatul siderurgic ArcelorMittal, material care poate înlocui cu succes pietrişul şi balastul extras din albiile râului sau de la munte. Metoda a fost folosită în ţări precum Germania şi Austria, dar chiar şi în România. Pe segmente precum Drajna-Feteşti sau Feteşti-Cernavodă s-au obţinut costuri 2-2,6 milioane de euro/km, la jumătate decât media costurilor pe kilometru la nivel european! Se pare însă că nu neapărat costul cel mai mic este cel care stă la baza construcţiei de autostrăzi în România. Halda de zgură conţine în jur de 60 milioane de tone de steril, cinci milioane de tone fiind suficientă pentru construcţia a 350 kilometri de autostradă.
