* Înainte de începerea protestului, Tiber s-a trezit la pământ, din cauza unui scaun care s-a rupt *
Protestele de la combinatul siderurgic gălăţean s-au transformat în acţiuni restrânse de informare. Dacă în urmă cu un an sindicatul Solidaritatea scotea sute de muncitori în stradă, ce a mai rămas din sindicat nu mai adună nici măcar 100 de oameni care să îşi ceară drepturile în acest fel.
Mitingul organizat ieri, 15 iunie, de către cei de la Solidaritatea la poarta principală a ArcelorMittal Galaţi a fost încă o acţiune ratată, ale cărei efecte par să nu mai impresioneze pe nimeni, cu atât mai mult pe cei din conducerea Combinatului care continuă aplicarea unor măsuri drastice pentru supravieţuirea economică pe timpul crizei.
Cel mult 50 de angajaţi ai Combinatului s-au oprit ieri, la ora 14:30, pentru câteva minute, să asiste la o acţiune de protest organizată la poarta ArcelorMittal . Alte sute de muncitori au ales să urce în tramvaie şi cursele de convenţie şi au plecat de la serviciu acasă resemnaţi, ori convinşi că nici o acţiune de protest nu este echivalentă cu rezolvarea problemelor pe care le au sau nu poate înseamnă stoparea închiderii capacităţilor de producţie de pe platforma siderurgică.
Înarmaţi cu goarne şi pancarte pe care au scris mesaje dure la adresa guvernanţilor şi a conducerii Combinatului, cei din nucleul tare al sindicatului Solidaritatea au protestat zgomotos, spunând că dezaprobă modul în care autorităţile se implică în rezolvarea problemelor de la ArcelorMittal Galaţi. Un alt motiv pentru care a fost iniţiată această acţiune a fost acela că există o mare diferenţă între asigurările celor din conducerea companiei că ArcelorMittal Galaţi va continua să funcţioneze şi realitatea din teren.
„Sunt diferenţe foarte mari între asigurările date atât de către patronat, cât şi de către AVAS şi Ministerul Economiei cu privire la neînchiderea acestei unităţi şi realitatea din teren. Iată exemplul închiderii în secret a UCC, care nu ne spune decât că renunţarea la a se mai produce oţel la Galaţi în viitor este o variantă plauzibilă", le-a spus protestatarilor preşedintele sindicatului Solidaritatea, Gheorghe Tiber.
Dezarmaţi oarecum de lipsa de interes a muncitorilor, organizatorii protestului au susţinut că fără implicarea oamenilor simpli, sindicatul nu va avea suficiente resurse să lupte pentru apărarea drepturilor lor.
Acţiunea s-a încheiat însă în linişte şi lasă loc unei concluzii extrem de clare - astfel de manifestări organizate de către Solidaritatea nu mai reprezintă o soluţie pentru salariaţi.
Tiber a picat de la înălţime
Înainte de începerea protestului, un incident nefericit a avut loc la tribuna improvizată de la care liderii sindicali le-au vorbit oamenilor. Unul dintre scaunele pe care preşedintele sindicatului Solidaritatea, Gheorghe Tiber, a pus piciorul s-a rupt. În acest fel, sindicalistul a căzut de la tribună, iar pentru câteva clipe toată lumea a amuţit (foto 5).
Din fericire, incidentul nu s-a soldat cu urmări serioase. Iar acesta este unul dintre motivele pentru care, glumind, am putea spune că Gheorghe Tiber a fost victima blestemelor celor din tabăra adversă a Solidarităţii, care doresc cu tot dinadinsul să îl vadă… la pământ.
