Aeroportul şi autostrada, sau măcar un drum expres care să ne lege de capitală, au rămas la stadiul de promisiuni, indiferent cine ne-a cerut voturile. Dacă cei doi A (Aeroport şi Autostradă) nu există în Galaţi, se mai miră cineva şi că cel de-al treilea A (atragerea de Afaceri) este aproape în moarte clinică?
Lipsa unei infrastructuri care să facă legătura într-un mod civilizat între Galaţi şi restul ţării obligă marile firme gălăţene, atâtea câte au mai rămas, să găsească tot felul de soluţii paliative pentru a nu-i speria şi pe puţinii investitori rămaşi. În lipsa unui aeroport sau a unei autostrăzi în zona Galaţi-Brăila, cea mai rapidă legătură cu Bucureştiul este cam de trei ore şi jumătate, cu maşina. Una dintre cele mai mari companii de pe plan local, Şantierul Naval Damen, este forţată să-şi aducă clienţii importanţi cu elicopterul la Galaţi. Conform directorului de Resurse Umane şi Afaceri Corporatiste al Damen Galaţi, Florin Spătaru, acest lucru se va întâmpla din nou la începutul lunii septembrie. „Pe 7 septembrie vor veni la Galaţi reprezentanţii unuia dintre armatorii cu care avem contract. Când au auzit că drumul de la Bucureşti la Galaţi durează trei ore, au zis că e mult prea mult şi au refuzat din start să vină cu maşina. Aşa că îi vom aduce cu elicopterul. Este cel de-al doilea transfer pe care îl facem anul acesta. Nu e ok ce se întâmplă. Suntem obligaţi să ne aducem clienţii importanţi cu elicopterul, pe mii de euro, doar pentru că durează o oră în loc de trei ore şi jumătate. Şi aterizăm la Aviasan, unde sunt lăţoşii ăştia de câini! Ce părere credeţi că îşi fac străinii care vin în Galaţi?”, ne-a spus Florin Spătaru.
Tarifele publicate pe internet pentru închirierea de elicoptere variază între 990 şi 1.990 de euro pe oră.
Ce are Iaşiul şi Galaţiul nu? Aeroport
Vorbind din punct de vedere strict economic, aeroportul existent la Iaşi a avut un impact decisiv asupra „exploziei” IT din zona Palas. Iar cei implicaţi în fenomen recunosc asta. Sunt foarte multe cazuri în care un angajat pleacă dimineaţa cu avionul din Bucureşti spre Iaşi şi se întoarce seara acasă, în Capitală. Vorbim de o industrie „high-end”, în care bugetul alocat zilnic pentru un salariat porneşte de la 300 de euro, aşa că 100 de euro zilnic pe biletul de avion dus-întors este absolut ok.
Când primar era Dumitru Nicolae, Galaţiul a pierdut o importantă investiţie a unei multinaţionale tocmai din cauză că nu avea aeroport. Vorbele erau făcute, germanii urmau să investească într-un sediu din Port şi ar fi creat, la început, vreo 300 de locuri de muncă. Urma a treia vizită la Galaţi, şi cea mai importantă, a boss-ului cel mare. Însă, în timp ce ajunseseră între Drajna şi Slobozia, pe un drum incredibil de prost, un eveniment rutier în care a fost implicată maşina neamţului l-a făcut pe acesta să ordone întoarcerea. A urmat o scrisoare politicoasă către edilii Galaţiului, cum că... „poate cu altă ocazie”, dar nemţii nu s-au mai întors în Galaţi. Şi nu e legendă, e fapt real.
„3A pentru Galaţi”
„Viaţa liberă” va publica, în perioada imediat următoare, un amplu material despre soluţia care ar putea scoate Galaţiul din marasmul economic în care se zbate de ani buni. Marea problemă este, însă, că nimeni dintre factorii de decizie locali nu pare dispus să lupte pentru ea. Am numit-o generic „3A pentru Galaţi”, pentru că, de fapt, implică trei mari deziderate: aeroport, autostradă şi (atragerea de) afaceri. Iar „rezolvarea” acestora poate reprezenta intrarea Galaţiului în lumea civilizată la care visăm de atâta vreme.
Analizând la rece, niciunul din aceste trei obiective majore nu este extraordinar de greu de atins. Trebuie doar să vrem! Ce ziceţi, domnilor politicieni, ne apucăm de treabă?
