NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Uită-te în ochii mei şi fii foarte atentă: peste câteva secunde am să-ţi mărturisesc un adevăr simplu şi unic şi frumos şi ne/spăimântător, singurul adevăr de natură transcendentă, care învinge şi vremea şi timpul, care durează o viaţă şi o moarte...şi îndatorat, şi îndatoritor! Gata, iată, se apropie momentul anume,…

(!) pământul umplut cu sicrie/ abia mai răsuflă-n mişcare, abia se mai ţine de steauă/ şi tot mai rahitic răsare (!) (!) se-nvârte, inspiră nădejde,/ se-mpiedică, merge, expiră, îi scârţâie timpul şi vremea/ şi ultima pasăre-liră (!) (!) jucat la trufie, pământul/ abia mai aude, mai vede cum n-are de-ales…

Ascultă salcâmul...ascultă-l/ cum strigă (înalt) (ne)răbdarea să sape n-adânc şi să-i toarne/ în zile şi nopţi timpul care-a fost sfetnic (mereu) aprioric/ şi sincer şi drept ca un Tată: ai Pâine?! ai Sare?! ai grijă,/ mănânc-o sau dă-o pe toată! ai Suflet?! ai Minte?! ai grijă,/ învaţă-(le) cum să (nu)…

Mai stă, mai porneşte, mai merge,/ oftează din greu, se hurducă, se-mpiedică, tace!...o, mamă,/ trimit spre nălţimea ta rugă: mai vino (o dată) acasă,/ n-odaia în care bunica spunea ce înseamnă lumina,/ curajul, ruşinea şi frica de cel care cheamă la pace,/ de cel care iartă păcate şi şterge greşeli…

1. Ioanid Romanescu (!) în moldova poeziei/ ziua-i cât o săptămână/ mor poeţii în picioare/ sprijinindu-se de lună// noaptea doare ca o rană/ visul prinţului levant/ în păduri necunoscute/ mor mistreţi de diamant// face-s-ar ca mâine astăzi/ duminica următoare/ în moldova explodează/ ouă de privighetoare// se aglomerează lacrimi/ între cer…

Te aştept, nu mai am nimic de făcut în afară de aşteptare, sunt resemnat şi stau şi ascult cum mi se zbate coliva-n piept, nu mai am nici o îndoială şi nu mi se mai pare că pierd sau câştig vro bătălie din războiul etern cu marele cald şi cu…

Văd şi aud cum mi se zbate/ coliva-n piept, nerăbdătoare, şi-mi umblă sufletul prin tindă,/ nerăbdător, fără-ndurare... mă uit în colţul cu icoană/ din care mă priveşte (blândă) o mamă cu-n copil în braţe.../ şi parcă astfel (îmi) descântă: cel care suferă acuma/ şi-aicea, pentru lumea toată, e un martir…

(!) de când nu mai vine maria/ miroase-a pustiu în grădină şi luna nu vrea să răsară/ nici nouă, nici goală, nici plină (!) (!) nu pot înţelege de cine,/ de ce, până când, până unde/ îi este atâta de frică/ şi-mi pune pustiuri sub frunte (!) (!) încolo, încoace,…

(!) frumoasă perpendiculară/ de la pământ până la cer m-ai dus şi m-ai lăsat afară/ punct anonim pe doipier (!) (!) încep să cred că astă seară/ ai reuşit să mă învingi prin fum albastru de ţigară/ în colţul nostru cu paingi (!) (!) încep să ştiu că totdeauna/ m-ai…

(!) soldatul azvârle castronul.../ şi-şi bagă ceva în armată... şi fuge (din braţele morţii)/ că are (acasă) o fată (!) (!) şi fuge şi fuge şi fuge...(!)/ pândesc generalii cum fuge (!) ce tare aleargă soldatul/ cu mâinile-n formă de cruce (!) (!) aleargă şi plânge...aleargă...(!) e iar şi e…

Astăzi e duminică... chiar foarte duminică pot spune că este, chiar n-am întâlnit niciodată o duminică aşa de frumoasă, o duminică de poveste o duminică de aşternut pe curat şi de învăţat pentru acasă (!) Astăzi e duminică... chiar şi toamna se miră şi se bucură că are taman în…

(!) alb orbitor înmărmurit în vreme,/ albă orbire mărmurită-n timp: unul şi una gata să mă cheme/ la dansul cel din urmă, fără nimb (!) (!) gata să-mi spună ultima-ntrebare/ şi să mă-nveţe starea de nimic: un fel de (ne)văzută (contra)stare/ scumpă la cald şi ieftină la frig (!) (!)…