Tocmai atunci... stau sub trandafir şi mi se pare că (mă) gândesc la Nimic. Stau sub trandafir şi mi se pare că (mă) gândesc la Tot. Sub trandafirul sălbatic. Sălbatic, dar blând. Mai blând ca un om sălbatic. Mai blând ca un om domestic. Trandafirul stă la marginea pădurii. Pădurea stă la marginea satului. Satul stă la marginea drumului şi tace. Drumul stă la marginea cărării şi merge. Cărarea stă la marginea ne/mărginirii şi a/duce încolo şi încoace. Cărarea care ...

Moto: "Inima nu doare decât după ce încetează să mai bată"                                                       (Vasile Sevastre Ghican) Când o vezi, zici că abia a ieşit din diagonala televizorului: trup de mătase, picioare lungi până la sfârşitul drumului, ochi mari şi sâni hapsâni, de-ţi vine să mori prin re/muşcare! Când o văd, alde terchea-berchea salivează, parcă sunt câinii tovarăşului Pavlov, parcă sunt g ...

Toate-s descuiate, deschise, desferecate... însă nimeni nu se apropie de trecutul timpului prezent, de prezentul timpului trecut... nimeni nu vrea să priceapă că Viaţa-i Unică numai şi numai departe de Urât!... Sigur că da! Cum să priceapă... când fiecare dintre aceştia nu vrea numai o viaţă, nu vrea viaţă unică? Aceştia vor să trăiască de o sută de ori, de o mie de ori... şi de aceea/de asta cred în tot felul de bazaconii cu viaţa de apoi, cu viaţa de după, cu viaţ ...

Moto: "Când turma-i de mărimea unui popor,              trebuie un baci ales de Dumnezeu"                                 (Vasule Sevastre Ghican)   Bună dimineaţa, domnişoară biserică plecată încolo şi încoace, devreme... nu ţi-i teamă cu mâinile goale, pe drumuril ...

Nu aud nici o bătaie în uşă. Nu aud nici o bătaie în geam. Nu aud nici o bătaie în poartă. Nu aud nici o bătaie nicăieri. Şi, totuşi, mi se pare că mă pândeşte cineva, ceva. Am senzaţia netă că mă caută cineva, ceva, dar nu are curaj să bată, să strige, să intre fără să aud, fără să văd, fără să ştiu, aşa, samavolnic. Şi ce dacă nu văd, nu ştiu, nu aud, nu sunt anunţat? Nu-i bine să deschid totul, chiar dacă mă voi convinge că doar mi s-a părut? Ce ...

Moto: "Dacă ajungi sus, nu uita niciodată de inima părinţilor tăi"                                                               (Vasile Sevastre Ghican)   E frig în autobuz...şi această bătrână cu bagaje multe şi grele se duce la gară, poate ajunge să nu mai piardă ultimul tren, poate ajunge lângă omul ei cu umbră amară! E frig în autobuz...şi acestei bătrâne nu-i dă nimeni locul să se hodinească oleacă... ...

Sigur că da! Când am ajuns la apă, nu numai că a izbucnit ca o lumină în întuneric, ori ca un întuneric în lumină, dar s-a şi auzit un fel de plâns care a umplut ograda şi grădina şi văzduhul şi mirarea celor făcători de fântâni! Chiar şi Luna, imediat, s-a făcut plină, uite-aşa, să nu se scalde goală, pentru prima oară, în limpedele triumfător şi răcoros! Şi făcătorii de fântâni au cinstit sfârşitul celei mai frumoase munci din lume, dar şi începutul ape ...

Moto: "Omul bun îşi cerşeşte propria muncă"                                  (Vasile Sevastre Ghican)   Urcarea dinspre glezne spre ochi tot mai regretă triumful şi plecarea statuilor de cretă... (nu m-am oprit acolo, o clipă, din urcare, să văd semul mirării sau semnul de-ntrebare, să mi se pară lesne victoria pe file ...

Să-mi fie ruşine obrazului! Cer iertare! Aştept pedeapsă! De ce toate acestea? Foarte simplu: nu ţi-am mai scris de multă vreme! N-am mai scufundat condeiu-n călimară, n-am mai aşternut două cuvinte pe coala de hârtie docilă şi răbdătoare. Şi albă. De fapt, dacă aş fi vrut cu tot dinadinsul, aş fi putut să-ţi scriu şi pe o coală neagră. Cu cretă albă pe o coală neagră aş fi putut să-ţi scriu, dacă n-ar fi fost sfânta Lene şi marele mucenic Somn...două elemente ...

Moto: "Umbra rămâne singura haină              pe care o porţi cu seninătate"                                                   (Vasile Sevastre Ghican)   Singură şi duminică tocmai acolo... (şi eu încă nu ştiu ce să-i fac depărtării)... şi cred că-i foarte târziu să mai învăţ drumul spre înapoi sau drumul spre înainte! Singură şi duminică tocmai acolo... (şi eu încă nu pot să cred în micul Tot)... şi ...