"Când te însori, dacă te însori, trebuie să ai mare grijă, trebuie să fii foarte atent. Drumul căsătoriei se află foarte lung şi foarte greu. Deşi ţi se pare scurt şi uşor, nu-i deloc aşa. Deşi tu crezi şi zici că, strâmb fiind, are mai mult farmec, te înşeli. Drumul acesta nu-i colnic, nu-i cărare prin lanul de secară, nu-i potecă prin liziera cu ghiocei. De când e lumea, acest drum se află foarte întortocheat, plin cu obstacole şi surprize mari şi mici. Nu-i zi l� ...

Moto: "Dumnezeu ne-a dat aripi,             dar femeile ni le-au transformat în evantaie"                                           (Vasile Sevastre Ghican) Mâţa asta mănâncă iarbă frumos şi se uită la mine cum vin încoace şi cum sunt aproape gata să mă pierd pe sub ochii doamnei cu bigudiuri, care fumează la etajul cinci făr-un sfert! Mâţa asta mă cunoaşte de undeva, dar se face că nu-şi mai aduce aminte... când am fost ...

Câinele, imprevizibil şi mânat de instincte, vine cu ochii roşii spre mine. Şi vine, şi latră, şi vine, şi urlă, şi vine... Ştiindu-mă cu frică organică faţă de "prietenul" omului, înlemnesc. Nu pot face nici un gest de apărare, nu pot articula nici un cuvânt de ajutor. Doar mă pot uita la stăpânul cretin al buldogului "inocent". Care stăpân, un găman cu glugă şi morgă de geniu digital, nu se sinchiseşte să-şi strige şarla, nu face nici un pas întru oprirea even ...

Moto: "Toţi oamenii formidabili sunt plini de răni sufleteşti"                                                         (Vasile Sevastre Ghican) Îmi cad gutui pe lipsa mamei,/ îmi cad gutui pe lipsa ta şi-mi scriu pe brumă urme care/ poartă ceva spre altceva... poartă cu dragoste şi ură,/ întâmplător şi dinadins, cu lacrima şi umilinţa/ învingătorului învins, dar şi cu lustrul şi trufia/ învinsului învingător când c ...

Bătrânul Gheorghe nu mai zice nimic. Mişcarea invizibilă a ogrăzii (ce sumă infinită de locuri fixe!) parcă nu-l mai interesează, parcă nu-i mai cotropeşte monastirile albastre ale ochilor săi (două Voroneţe trimise pe pământ să zămislească şi să sfinţească oleacă de pământ şi foarte multă şi fără de oprire poezie moldavă!). Bătrânul Gheorghe tace. Vorbelor sale parcă li-i frig, parcă vor să rămână mai multă vreme la căldură, acolo, în sufletul lui dem ...

Moto: "Nu vreau să mor sătul, ci curat"                                             (Vasile Sevastre Ghican) Şi tot mai văd, tot mai aud/ prezentul timpului trecut cum descompune lung şi lent/ trecutul timpului prezent... Şi ne-am suit şi-am predicat/ în centrul cer(c)ului uscat, şi ne-am rugat... şi am crezut/ că vine ploaia de la sud şi pune verde mult pe mers,/ râs de pustiu pune pe şters... că vine iarna de la nord.../ (aşa, ca un a ...

Ieri, dimineaţă, la ora când mârlanii scot câinii la defecare în decor, plec spre Altă Singurătate şi jur să nu mai scriu despre idioţi. Merg destul de încet, corect, gramatical. Dau prioritate celor care aleargă spre Nicăieri, din cauze arhicunoscute. Nici unul nu mă ocoleşte. Toţi mă împing. Vor să treacă, să ajungă, să facă, să dreagă. Chiar mă dau jos de pe trotuar şi-i las să se manifeste, să-şi exprime angoasa musculară, umorile, concluziile şi dimensiunea ...

Moto: "Cele mai gustoase iluzii cresc în grădina vecinului"                                                       (Vasile Sevastre Ghican) Ştiu, vrei şi tu, dar nu se poate, n-am mai văzut aşa ceva, o am de mult, pe săturate... nu-ţi dau nimic din doamna mea! Foarte frumoasă, lângă mine, şede picior peste picior, poartă mătăsuri d-alea fine... dacă mă lasă, mă omor! Şi o alint: ooo, cara mia, mi-s, fără tine, gol şi t ...

"Dar câinii, formidabilii noştri câini comunitari, di/stinşii noştri lătrători cu şi fără stăpân? Ca alternativă la zgomotele intenţionate, construite şi împrăştiate de oameni, şarlele sfâşie noaptea cu urletele lor funeste. Ca la un semn şi în intervale de timp exacte, ca nişte coruri ale groazei, ca nişte coruri antice ale tragediei, jigodiile pornesc urlarea pe cele mai lugubre timbre animale. Mai mare dragul să auzi şi să vezi o potaie sfrijită şi înrăită de ...

Făceam concurs de sărituri în râpă... (cine rămânea întreg, primea biscuiţi şi flori)... din când în când, auzeam strigătul mamei: ai să mori, făptaşule, ai să mori!   Râpa era adâncă...şi foarte mulţi copii visau biscuiţi şi bomboane de lux... (unii şi alţii nu se mai duceau nici la şcoală şi veneau la concurs)...!   Şi nu mai aveau răbdare să stea pe mal, şi săreau toţi, şi săreau de-a valma... (pe marginea satului răsărea mama şi-mi arăta câte lini ...