Cei care şi-au propus ca duminică să meargă la iarbă verde, fără să treacă înainte pe la secţia de votare pentru europarlamentare, ar trebui să se gândească mai bine. Ar trebui să se bucure pentru acest drept, chiar şi dacă nu simpatizează cu partidele sau candidaţii independenţi, chiar dacă s-au simţit ruşinaţi de faptul că s-a ajuns ca România să fie reprezentată în Europa de persoane gen EBA sau Becali.
E timpul să fi învăţat din greşelile mai vechi şi să facem în aşa fel încât aceste lucruri să nu se mai repete. Şi eu, ca mulţi dintre dumneavoastră, nu m-am decis încă unde voi pune ştampila pe buletinul de vot. Ceea ce mă motivează totuşi să merg la şcoală duminică e amintirea zilei de 11 septembrie 2001.
Pentru mulţi, data înseamnă doar oroarea atentatelor din America. Pentru mine, e o zi lungă în care am tremurat pe lângă zidurile Consulatului Greciei din Constanţa, de unde trebuia să obţin viza pentru o excursie în această ţară. Superioritatea divină pe care o afişa funcţionarul care ne verifica documentele de la înălţimea ghişeului său m-a făcut să mă simt umilită. Inima mi se făcuse cât un purice, pentru că înaintea mea ieşiseră oameni plângând, fiindcă le fuseseră respins dreptul de a călători să-şi vadă copiii plecaţi departe.
Cei care au trecut prin astfel de momente ştiu acum să aprecieze altfel dreptul pe care-l avem de a merge în Franţa, Germania, Spania sau oriunde aiurea prin Europa, doar cu buletinul. Poate nu vrei să călătoreşti, dar ai un copil pentru care-ţi doreşti mai multe şanse în viaţă. O facultate în străinătate sau chiar o slujbă mai bine plătită.
Nu îmi fac iluzii pentru faptul că vocea europarlamentarilor români chiar va fi auzită şi ascultată. Acesta e un proces de durată, ne trebuie „tradiţie”, trebuie să-i lăsăm pe cei care se consideră europeni pur-sânge să se obişnuiască cu ideea că suntem din aceeaşi tagmă cu ei, iar asta se poate obţine doar dacă rămânem aici şi-i obligăm să se tot „împiedice” de noi. Prin urmare, chiar dacă acum ne bucurăm de puţine avantaje care vin dinspre Uniune, trebuie să ne dorim să rămânem la masa tratativelor, în aşteptarea vremurilor mai bune. Cu siguranţă, copiii noştri vor şti să se folosească cu mai mult succes de aceste drepturi.
Cunoaşteţi ca şi mine faptul că în Vest au apărut din ce în ce mai multe formaţiuni extremiste, care militează împotriva dreptului dumneavoastră de a trece frontiera "cu buletinul" şi care, dacă ar fi doar după capul lor, v-ar interzice dreptul la muncă pe teritoriul statelor lor. Aceleaşi partide care, în încercarea de a dinamita ideea unei Europe Unite, îşi declară entuziasmul faţă de politica expansionistă a Kremlinului. Deci pericolul vine din ambele părţi, iar noi trebuie să fim atenţi la fiecare carte jucată.
Gândindu-mă că şi următorii euro-aleşi nu vor face cu mult mai multe pentru noi decât au făcut-o cei dinaintea lor, mă apucă şi pe mine junghiuri în entuziasmul electoral. Dar am de gând să mă duc la vot, dintr-o strategie pe termen lung. Sper că aşa le voi păstra locul acolo „avocaţilor” noştri la Bruxelles care se vor naşte din actualele generaţii, aflate încă pe băncile şcolii şi care, cu siguranţă, vor şti să pună altfel problema.
