N-am avut un război, dar avem "pierderi" cât n-am avut în două războaie mondiale… Scăderea demografică a României este uluitoare - de la 22,8 milioane de locuitori (recensământul din 1992), mai are în prezent (după datele statistice) în jur de 19,6 milioane de locuitori. Iar proiecţiile pentru următorii ani sunt de-a dreptul catastrofale. Potrivit studiilor realizate de ONU, România va fi, până în 2050, printre primele zece ţări cu cele mai mari scăderi demografice din lume! Mai exact, în ritmul anual, până la mijlocul acestui secol, România va rămâne cu doar 14,3 milioane de locuitori!
Desigur, această scădere dramatică se poate pune atât pe seama unei îmbătrâniri naturale a populaţiei, caracteristică statelor europene, dar în cazul nostru vorbim şi de milioanele de români care au plecat din ţară, sătui de sărăcie şi de o societate care nu le oferea prea multe perspective de a se realiza social şi profesional. Suntem, după Siria, ţara care generează cea mai mare migraţie din prezent!
Dar acestea nu sunt lucruri care să-i preocupe prea mult pe politicienii noştri. Când ei s-au văzut cu sacii în car, când şi-au format propria "castă" de aleşi, mai ales în materii de privilegii, prea puţin le pasă de ce se va întâmpla peste un deceniu, două, trei cu (des)creşterea demografică sau implicaţiile ce decurg de aici în sistemul public de pensii sau cel de sănătate. În schimb, pentru "simplul cetăţean" nici acum nu se stă foarte bine la aceste capitole, dar viitorul se anunţă de-a dreptul sumbru. Iar dacă în prezent avem toate motivele să-i compătimim pe pensionari, angajaţii de astăzi au toate şansele să nu aibă parte nici măcar de atât, când va fi să le vină rândul la sistemul public de asigurări.
Pe termen lung ne îndreptăm spre o catastrofă socială, dar din păcate se vorbeşte prea puţin despre asta. Guvernele se schimbă la câteva luni, economia stă pe nisipuri mişcătoare, tindem să devenim o ţară în care analfabeţii funcţionali fac parte din "normalitate", iar singurele "măsuri" de a-i convinge pe români să rămână în ţară sunt îndemnurile patetice, cu iz patriotard, ale unor miniştri expiraţi încă de a fi puşi în funcţie. Autorităţile s-au obişnuit să gândească doar în cicluri electorale, iar conceptul de bună guvernare e "Pentru că putem!". Iar dacă lucrurile vor merge prost, peste două, trei decenii, când ne vom întreba unde suntem cei de altădată, cu siguranţă se va găsi o scuză. De exemplu, că am avut ghinion… de-o "mână proastă".
