„Cum poţi face să micşorezi salariile?” „Simplu, dai o lege că le măreşti” – este genul de întrebare-răspuns care s-ar preta foarte bine pe zona bancurilor cu Radio Erevan. Probabil că aţi citit deja articolul cu protestul spontan de ieri de la Spitalul de Boli Infecţioase din Galaţi, protest prin care infirmierele şi asistentele medicale şi-au strigat nemulţumirea că au luat mai puţini bani faţă de lunile trecute, asta în ciuda faptului că li s-au mărit salariile.
„În ciuda nenumăratelor amendamente pe care le-am depus prin intermediul parlamentarilor, foarte puţine au trecut. Au rămas foarte multe corpuri profesionale descoperite, un exemplu concret fiind colegii din sectorul ambulanţier, ale căror drepturi salariale vor fi afectate. Dar mai sunt şi alte categorii bugetare care au nemulţumiri majore: lucrătorii din cultură, cei din zona teatrelor, cei din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, consilierii de probaţiune, funcţionarii din Ministerul Agriculturii [...] Din momentul în care conducătorii UAT-urilor vor avea puterea absolută, vor dispune de buget şi vor avea de evaluat şi de reîncadrat salariaţii între minimul pe economie şi cel mai înalt salariu din această zonă, cel de viceprimar. Toate astea nasc semne de întrebare privitoare la calitatea acestui act normativ. [...] Există certitudini doar pentru anumite categorii socio-profesionale, care vor beneficia de diverse tipuri de creşteri salariale. Pentru restul salariaţilor din sectorul public, nu există decât foarte multe mari semne de întrebare”.
Paragraful de mai sus reprezintă sinteza declaraţiilor făcute de liderul Blocului Naţional Sindical, Dumitru Costin, în timpul vizitei făcute la Galaţi în mai anul trecut. Nu ieri, nu alaltăieri, nu săptămâna trecută, ci acum aproape un an de zile! Legea salarizării unitare era doar la stadiul de „tam-tam”, dar efectele aplicării sale începând cu 1 ianuarie 2018 se puteau calcula încă de atunci. Nu spunem că sindicatele ar fi vreun Dumnezeu pe pământ; au şi ele petele lor... Dar, dacă vorbim de „meserie”, iată că economiştii lor au fost mai buni decât cei ai guvernului. Din păcate, guvernanţii nu au ascultat vocea sindicatelor, iar acum sunt nevoiţi să taie de colo, să cârpească dincolo, mulţumind, pe moment, o categorie şi nemulţumind altele în schimb. În aceste condiţii, se mai poate vorbi de o lege a salarizării unitare?
