Micii, maneaua şi mizeria

Scris de Roxana Artene Penciu

Marți, 01 Mai 2018 00:00

Deşi nu mă număr printre cei care beneficiază de minivacanţă prelungită cu "punţi" între weekend şi 1 Mai, măcar două zile tot am fugit de-acasă, în munţi. Şi cum la Lepşa e imposibil să mai găseşti vreun loc liber, am migrat spre munţii Buzăului, pe la Siriu. Puţine maşini de Galaţi pe aici. Cum vedeam una, îmi tresălta inima de mândrie locală. Când lucrezi la ziar, unde scrii despre gălăţeni, pentru gălăţeni, nu poţi să scapi de boala asta nici în concediu. Aşa cum nu poţi scăpa de prostul obicei de a rostogoli câte un ochi critic spre diverse aspecte. Unul care mă doare, de câte ori ies la un picnic, e mizeria pe care o lasă în urmă petrecăreţii, ca şi cum şi natura ar fi de unică folosinţă precum farfuriile, paharele, furculiţele, peturile şi dozele de bere, părăsite mormane peste mormane. Destul de puţini români îşi adună resturile, după distracţia cu grătar şi bere în mijlocul naturii. Pentru mine e ceva normal să plec la iarbă verde cu rola de saci menajeri după mine. Anormal mi se pare că, înainte să-mi instalez tabăra, ca să mă pot simţi bine, trebuie să adun din preajmă resturile altora. Spre surprinderea mea, deşi pădurile Buzăului au fost pline de turişti şi în acest sfârşit de săptămână, zona era destul de curată. Ba chiar, alături, într-o poiană, am admirat câteva familii, care, e drept, au făcut grătar, au jucat fotbal, s-au hlizit, au ascultat muzică, chiar şi manele, dar în surdină. Pe scurt, nu m-au deranjat cu nimic, iar la plecare, în urma lor a rămas curat. Maşini de Bucureşti, Buzău, Braşov şi chiar şi Brăila. Tocmai când mă întrebam cum de n-au descoperit şi gălăţenii locurile astea, peste şosea, la băncuţe, chiar opresc nişte concitadini, pentru o pauză de masă. Că doamnele au traversat strada şi au venit să-şi răcorească picioarele în pârâu cu telefonul cu manele dat la maximum a fost una, dar pentru că, la plecare, şi-au legat sacul cu gunoi de bariera de lângă copacul în care Ocolul Silvic pusese o pancartă cu "Păstraţi curăţenia!", m-au determinat să fac o legătură între lipsa gunoiului, pe de-o parte, şi lipsa gălăţenilor, pe de alta. Asta şi pentru că  mi-am amintit de munţii de gunoaie care s-au strâns în timp, pe malul Putnei, la Lepşa, unde, de regulă, nu găseşti decât maşini de Galaţi. Cei care merg acolo, ştiu despre ce vorbesc.