Sus flamura, măcar o zi pe an!

Evaluaţi acest articol
(11 voturi)

Ieri a fost Ziua Drapelului şi m-am bucurat să văd oraşul împodobit cu steaguri, parcă mai multe şi mai frumoase decât altădată. Evident, steagurile înseamnă bani de la buget, vor fi unii care vor cârcoti, dar eu cred că e important să încercăm măcar să le insuflăm celor mici un spirit patriotic real, nu forţat. Imnul e greu de ţinut minte, fiindcă are prea multe strofe şi pentru că e prea greu de cântat. De altfel, unii şi uită că s-a schimbat de o grămadă de ani, vezi gafa de ieri a primăriţei Capitalei, care a postat pe reţele de socializare un #treiculoricunoscpelume. Semn că ori e nostalgică după unele vremuri, ori atârnă mai greu imnul cântat în fiecare dimineaţă, la careu, în anii de şcoală. Dar, dacă imnul e mai dificil, drapelul, cel puţin, ar trebui să fie simplu. Mi-ar plăcea, de ce nu, să-l vedem mai des pe obiecte de uz zilnic, atât pentru vizitatorii noştri străini, cât şi pentru noi. Şi, evident, n-ar strica să fie şi mai ieftine obiectele cu drapelul - nu pentru că ar fi ieftin simbolul nostru naţional, cum s-ar răţoi unii - tocmai pentru a-i stimula pe oameni să-l cumpere. Îmi amintesc, de exemplu, că, fiind în vizită în Albania în preajma zilei lor naţionale, mi-am cumpărat o husă pentru telefon cu 10-15 la sută mai ieftină doar fiindcă avea steagul Albaniei: vulturul bicefal negru, pe fond roşu. Acelaşi simbol pentru care nişte fotbalişti elveţieni de origine albaneză au fost amendaţi de FIFA fiindcă l-au făcut, cu mâinile, pe teren. Politica cică nu ar trebui să aibă treabă cu sportul. Poate nu. Dar poate, în acelaşi timp, iubirea simbolurilor naţiunii, indiferent de care parte a unor graniţe se află membrii ei, din capriciile istoriei, nu ar trebui să fie nici condiţionată, nici amendată. Până la urmă, mă gândesc, ce se făcea FIFA dacă o întreagă galerie şi-ar fi vopsit pe un obraz steagul Elveţiei şi pe altul pe al Albaniei, ca să-şi onoreze valoroşii jucători? Amenda pe toată lumea?

Naţionalismul dus la extreme nu e bun, e drept. Ne-a demonstrat-o istoria de multe, prea multe ori. Dar, cu nişte oameni care nu mai ştiu de unde vin, cine le-au fost strămoşii şi pentru ce s-au luptat ei, nu prea faci nicio scofală. Nici la muncă, nici la luptă. Şi poate nimeni n-a înţeles asta mai bine decât SUA, unde, vă jur, am văzut steagul oriunde, de la Casa Albă, până la casele emigranţilor, unde coabita cu steagul ţării de origine a proprietarului, indiferent de unde vedea el. Nu e rău să-ţi iubeşti ţara, steagul, imnul, fie şi doar o dată pe an. Altfel, de cele mai multe ori, nu poţi iubi nimic.

Citit 1452 ori Ultima modificare Marți, 26 Iunie 2018 18:06

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.