Aţi semnat pentru „fără penali în funcţii publice”? Eu am semnat. Şi mama. Şi tata. Şi restul de peste 32.000 de gălăţeni, din milionul de români care refuză să mai fie conduşi de infractori al căror loc e la închisoare, nu la guvernare sau în opoziţie.
Recunosc, am sprijinit această iniţiativă cu gândul că am făcut tot ce-am putut pentru a schimba o injustă stare de fapt. Dar am inima strânsă de temerea că tot acest uriaş demers civic nu va avea finalitatea mult-dorită. Adică nu îi va ţine departe de preşedinţia României, de Parlament, de Primărie şi consilii locale şi judeţene, pe condamnaţii definitiv la pedepse privative de libertate, pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, nu din culpă. De ce am îndoieli? Pentru că fiecare partid, nu doar PSD, are proprii lui penali. Şi penal la penal nu-şi scoate ochii…
În tot acest timp, în care întrebarea „Semnaţi împotriva penalilor în funcţii publice?” s-a tot auzit pe străzi, au fost reproşuri că e doar o campanie de imagine. Că e un „must have” să strângi semnături pentru ceva. De pildă, pentru înfiinţarea unui serviciu public comunitar pentru permise de conducere şi înmatricularea vehiculelor în Tecuci. E drept, pentru aşa ceva nu e nevoie de semnături, dar ce contează? Sau pentru alegerea primarului în două tururi de scrutin nu într-unul singur. Sau pentru pilonul II de pensii. Fireşte, iniţiative de bun-simţ, necesare, numai bune pentru noul trend politic de strâns semnături.
Dacă viitorul (politic sau nu) e pe bază de semnături ştiţi pentru ce-aş strânge semnături? Pentru fără incompetenţi şi analfabeţi în funcţii publice! Pentru fără ţicniţi în funcţii publice!
Lăsând ironia la o parte, aş strânge semnături pentru ca şoferii prinşi că au mai mult alcool decât sânge în vene să nu mai poată şofa vreodată legal. Aş strânge semnături pentru ca toţi şoferii inconştienţi, care conduc de parcă toată strada ar fi a lor, care trec ca vântul peste trecerile de pietoni, să nu se mai pată atinge vreodată, legal, de volan şi de pedala de acceleraţie! La fel şi cei care fug de la locul accidentelor pe care le-au provocat. Pentru că, privind şoselele, constat că viaţa nu mai are prioritate. Tinde să devină doar un accident.
