În anul în care România îşi sărbătoreşte centenarul, aproape un sfert din şcolile din judeţul Galaţi arată, unele dintre ele, mai rău ca în urmă cu… 100 ani! Educaţia, adică taman temelia pentru viitor, rămâne şubredă, subfinanţată, teren de experimente pentru tot felul de ministeriabili puşi pe "reforme" care parcă mai mult încurcă iţele decât să le descâlcească.
Şcoala fără apă potabilă şi cu WC-ul în fundul curţii a devenit "brandul de ţară" pentru multe dintre localităţile gălăţene. Aceeaşi situaţie, de ani şi ani de zile! Mai mult, dacă anul trecut 73 de unităţi de învăţământ se pregăteau să intre în noul an şcolar fără autorizaţie sanitară, acum avem 92 de şcoli în care orele se vor ţine "pe semnătura" directorului. Un fel de "Lasă că merge şi aşa!" sau "N-avem ce face!", formule păguboase pentru comunitate perpetuate în zeci şi zeci de ani de zile. Nu spunem că nu sunt şi şcoli în care s-a investit, cu săli de clasă moderne, cu toate dotările normale în acest mileniu. Dar cum rămâne cu elevii din acele 92 de şcoli în care condiţiile rămân precare, dacă nu chiar periculoase pentru sănătatea şi formarea copiilor? Cele mai multe dintre aceste unităţi de învăţământ cu probleme sunt din mediu rural. Să fie întâmplător că tot în mediul rural asistăm în prezent la o creştere alarmantă a abandonului şcolar, că analfabetismul a ajuns pe uliţele satelor noastre un "fapt banal", că şomajul şi tânjitul după ajutoare sociale au căpătat proporţii epidemice?
Visăm cai verzi pe pereţi şi avem ambiţii "europene" sau "euroatlantice", dar nu suntem în stare să asigurăm într-o şcoală minimele condiţii ale modernităţii. Să ne miră că, mai târziu, copilul care a fost la grădiniţa sau şcoala fără apă curentă sau fără spaţii sanitare decente va rămâne, ca adult, tot cu wc-ul în fundul curţii? Ne aşteptăm să iasă doctori, ingineri, aviatori, din nişte spaţii care îţi fac silă când intri şi în care până şi o mână de var pare un lux? Nu, vom avea noi generaţii de tineri care fug de şcoală, cu mari şanse de a rămâne la eternul nivel de minimă subzistenţă.
Şcoala ar trebuie să fie un model de civism, de moralitate, de nivel de realizare socială. În 92 de şcoli din judeţul Galaţi, timpul pare a fi rămas în loc. În epoca tehnologiilor de tot felul şi în pragul unei noi revoluţii industriale, câteva sute de copii din judeţul Galaţi nu au nici măcar unde să se spele pe mâini. Dar în cercurile înalte ale Educaţiei de tot felul, nimeni nu are nelinişti existenţiale. Acolo, întotdeauna o mână o spală pe alta.
