România nu ar trebui să fie prada nimănui

Evaluaţi acest articol
(15 voturi)
2 comentarii

100 de ani de Românie, împliniți astăzi. S-a vorbit atât de mult, anul acesta, despre această zi, încât, practic, nu mai percepem pe de-a-ntregul semnificaţia cuvântului centenar. A devenit aşa, o chestie auzită prea des la televizor sau citită în ziare. Aproape n-a fost grădiniţă să nu aibă vreun proiect dedicat centenarului Unirii Mari, ca să nu mai vorbim de instituţii de învăţământ pentru vârste mai mari, universităţi, institute de cercetare etc. În sine, toată fervoarea aceasta patriotică nu e un lucru rău. Sau nu ar fi fost un lucru rău, dacă s-ar fi manifestat fără directive de la centru, fără punctaje care să iasă din asta, fără vreun alt motiv decât acela de a readuce în memoria colectivă sacrificiul făcut de mulţi, foarte mulţi dintre străbunicii noştri pentru ca noi, astăzi, să ne numim români, să fim liberi să ne determinăm propria soartă, să nu fim supuşii vreunei puteri străine.
Realitatea este că noi, generaţiile adulte de astăzi, avem oasele moi, şi la propriu, şi la figurat. Da, am trăit oroarea regimului comunist în anii lui de final, dar părinţii şi bunicii ne-au ferit de ororile de după Al Doilea Război Mondial. Nu ştim ce-a fost decât din poveşti, şi acelea prea rar spuse, întrucât pereţii aveau urechi, iar istoria, un mod implacabil de a se repeta. Bunica mea Ana strângea în fiecare lună alimente într-un cufăr, privind cu spaimă către est, de unde puteau veni ruşii. "Dacă vin, îi spunea mamei, măcar să nu murim de foame!" Mulţi dintre deportaţii de etnie romă, oameni de vârsta a treia, au refuzat despăgubirile acordate de stat, de frică să nu fie puşi pe vreo listă şi trimişi, din nou, în Siberia. Pentru noi, pot părea reacţii exagerate, poate chiar ridicole. Dar ce ştim noi? Cum ne putem imagina, din căldura caselor noastre, cum era să nu ai lemne de foc, să nu ai ce mânca, să bântuie febra tifoidă, care a făcut ravagii în Primul Război Mondial, să fii permanent în pericol de a-ţi pierde independenţa, ţara, viaţa? E greu, greu spre imposibil. Prea ocupaţi să ne învrăjbim, să privim cu ură în curtea vecinului, să uităm până şi cele mai elementare lecţii de bună creştere pe care le-am primit de la bunicii şi părinţii noştri, nu ne aducem aminte decât rar că, fără jertfa înaintaşilor, n-am fi existat ca naţiune şi, foarte posibil, n-am fi existat deloc, în forma noastră actuală. Unirea din 1918 ar trebui cinstită zilnic, păzită cu fapte bune şi cu responsabilitate. România nu ar trebui să fie prada nimănui.

Citit 1161 ori Ultima modificare Vineri, 30 Noiembrie 2018 16:44

2 comentarii

  • postat de Istorie Sâmbătă, 01 Decembrie 2018 16:59 5.13.145.*** Link la comentariu
    0
    4

    Centenarul
    1918-1938 Democratie balcanica (profund corupta), progres economic, cultural.
    1938-1989 Iarna dictaturilor (regala, antonesciana, legionara si comunista) si un razboi in care Romania a fost schilodita, a iesit invinsa, ocupata, cu elitele exterminate, sistemul de guvernare modificat total si aservit invingatorului sovietic, cu populatia jefuita de guvern, saracita, infometata, torturata, dezinformata.
    1989-2004 Revolta transformata in lovitura de stat. Democratie de inspiratie post sovietica (perestroika, glasnost, coruptie totala) agonie economica de restructurare spre economia de piata. Incepe exodul romanilor catre Vest.
    2004-2007 Zorii unei ere noi, aderarea la NATO incepe lupta anticoruptie. Continua plecarea romanilor catre Vest.
    2007-2016 Intrarea in UE. Consolidarea statului de drept, lupta anticoruptie soldata cu dezbinarea societatii. Dezvoltare economica profunda. Speranta ca Romania va intra in spatiu Schengen si zona EURO. Romanii parasesc tara in numar de cateva milioane.
    2016-2018 Erodarea statului de drept si oprirea luptei anticoruptie. Societatea da semne de solidaritate in apararea statului de drept, asediat de fortele guvernamentale, ce doresc conservarea sistemului corupt, de dinainte de 2004. Confruntarea si foarte posibila rasturnare spectaculoasa este amanata pentru 2019. In afara Romaniei sunt peste 5 milioane de romani, goniti din propria tara de politicile guvernamentale. In Romania e o criza a fortei de munca, dar politicile salariale stagneaza sub pragul de saracie.

    PS
    Istoricii romani consacrati, care inteleg exact nivelul la care ne aflam, au zugravit sarbatoarea de astazi in culori mult mai sumbre.

    Raportează
  • postat de cent e nara Sâmbătă, 01 Decembrie 2018 13:11 89.136.231.*** Link la comentariu
    1
    3

    Mandria este a celor , care chiar de o duc greu , au parasit aceasta infectie bolsevica de sec 5 si au emigrat la civilizatie . Cine nu intelege este ori interesat ori asistat ori fost seko cu foloasele in derulare . Sau mai rau -idiot .

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.