Dacă-l paşte necazul şi nu plăteşte „fonciirea” sau alte taxe şi impozite la timp, simplul cetăţean se trezeşte cu poşta invadată de somaţii, conturile îi sunt blocate chiar şi pentru sume „de doi lei”, devine brusc inamicul nr. 1 al bugetelor publice. „Nu se poate, dom’le, aşa – vrei sănătate, poliţie, medici, păi de unde bani, dacă nu din taxe şi impozite!” – este muştruluit rău-platnicul de impozanţii apărători ai finanţelor publice. Într-adevăr, teoria aşa spune: plăteşti taxe şi impozite şi în schimbul lor beneficiezi de servicii publice! Dar, la fel ca în multe alte chestiuni, teoria e pentru talpa ţării, iar practica este frumuşel dusă pe alte cărări de cei care, prin influenţă politică, bani, şmenuri, relaţii, se consideră cumva deasupra legii. Iar, la o adică, tot ei sunt cei care fac legea…
Uitaţi-vă la dl deputat „Mitralieră”, Cătălin Rădulescu, cel care a venit cu ideea ca evazioniştii să fie iertaţi de păcatele fiscale dacă vor achita prejudiciul stabili în urma anchetelor. Dai un ban, dar stai în faţă! Nu se mai supraaglomerează închisorile, zice „Mitralieră”, nu ne mai bate nici Europa la cap cu „drepturile omului”, mai vin şi ceva bani la buget, rămâne şi omul în libertate, facem afaceri. Puţină reeducare şi gata! Ce uită să spună dl Rădulescu este cât a supt politicul din „sponsorizările” oamenilor de afaceri veroşi, uită de cota enormă a evaziunilor cu TVA, de achiziţiile publice trucate sau atribuite cu dedicaţie, uită să pomenească în ultimă instanţă de faptele penale ale colegilor de partid care au transformat instituţiile publice în moşie personală!
Puţină clemenţă, ni se cere, timp în care, ce să vezi, de pe la Ministerul Finanţelor vine zvon că nu prea sunt bani la buget, că firmele ar trebui, poate, să plătească nişte taxe „puţin” mai mari. Toate gogoriţele cu creşterea salariilor, pensiilor, miliardele împărţite din pix pentru a linişti baronii locali, trebuie acoperite de undeva! Uite aşa ajungem din nou la „simplul cetăţean” sau la vreun SRL de subzistenţă . Să mai dea, dom’le, nişte bani, că, dacă nu el, atunci cine să dea?! Şi uite aşa, „Mitralieră” face legea, cocoşatul tot cocoşat rămâne, iar povestea aia cu dulăii şi căţeii e mai adevărată ca niciodată. Ciolan să fie, că „mitraliere” oricând se găsesc!
