În fiecare an, înainte de sărbătorile de iarnă, pe mulţi conaţionali de vază îi loveşte bunătatea. Drept dovadă, cumpără tot felul de jucării, haine sau alimente şi merg în vizită la copii defavorizaţi, la bătrâni sau la familiile sărace. De cele mai multe ori, aceste acţiuni sunt filmate, fotografiate, iar apoi totul este postat pe paginile de socializare sau trimis la presă, spre publicare. Da, vorbim de oamenii politici, care doar în preajma sărbătorilor îşi aduc aminte că există oameni săraci pe lume. Drept dovadă, profită de asta şi încearcă să îşi facă un capital de imagine şi să mai câştige astfel câteva voturi.
Din păcate însă, aceşti „oameni” sunt aceeaşi care după sărbători uită că există oameni săraci, copii fără familii, bătrâni abandonaţi în instituţiile statului. Sunt aceeaşi oameni care, deşi au puterea să schimbe ceva, nu fac nimic, pe parcursul anului, pentru aceşti năpăstuiţi ai sorţii. Şi nici pentru noi, ceilalţi, care o ducem un pic mai bine.
Bunătatea care îi cuprinde de sărbători pe oamenii politici nu le schimbă soarta bătrânilor care trăiesc dintr-o pensie la limita de jos sau a copiilor care trăiesc fără părinţii plecaţi de ani de zile peste hotare ca să îşi câştige o pâine.
Poate că darurile oferite de Crăciun, de exemplu, ar fi mult mai apreciate, dacă acţiunile în cadrul cărora sunt oferite nu ar fi făcute publice şi nici nu ar fi invitată presa la ele. Dar, voturile nu se adună dacă faci o faptă bună şi nu ştie nimeni de ea. Să nu fim înţeleşi greşit, încurajăm caritatea, indiferent de unde ar proveni ea, dar nu doar la zi mare.
Dragi politicieni, să ştiţi că bătrânii au nevoie de o vizită în oricare zi a anului, nu doar de Crăciun sau de Paşte, copiii mănâncă în fiecare zi, iar jucăriile funcţionează indiferent că este sau nu zi de sărbătoare.
Aşadar, poate nu ar fi rău să faceţi astfel de acţiuni mai des şi să nu vă mai lăudaţi cu ele. Cine trebuie să vadă, vede oricum, iar simpatia se câştigă, nu se cerşeşte. Şi, dacă tot aveţi puterea, nu ar fi rău ca atunci când nu sunteţi prinşi în vârtejul dorinţei de a da bine pe sticlă, să vă gândiţi să daţi o lege, două, trei, prin care să le fie mai bine, zi de zi, celor cărora le aruncaţi un pumn de praf în ochi în fiecare an de sărbători.
