În orice societate cât de cât funcţională, o tragedie precum cea petrecută în clubul Colectiv ar fi de ajuns pentru a demola din temelii un sistem corupt şi indiferent. România, în schimb, la aproape trei ani şi jumătate de la acel teribil eveniment, nu pare să fi învăţat mare lucru din drama zecilor de persoane care şi-au pierdut viaţa atunci. Drept consecinţă, nu suntem cu nimic mai pregătiţi astăzi pentru a face faţă unui dezastru similar celui din 2015 şi nimeni nu pare să-şi asume responsabilitatea sau să fie tras la răspundere pentru această indiferenţă criminală.
Invitată miercuri seară într-o emisiune televizată, ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, spunea că în România au fost 76 de pacienţi cu arsuri grave, pe mai mult de 20 la sută din suprafaţa corpului, doar pe parcursul lunii trecute. Cu doar câteva luni în urmă, acelaşi ministru spunea că ţara noastră are doar 11 paturi pregătite pentru tratamentul marilor arşi. Aşadar, un singur pat la şapte pacienţi. Pe restul îi aşteaptă tratamentul în secţii de spital neconforme astăzi, dotate după standarde vechi de decenii, sau, în cazuri foarte rare, un tratament modern şi eficient în străinătate.
Aflăm, tot din declaraţiile Sorinei Pintea, că există planuri pentru construirea a patru centre pentru marii arşi, planuri care au fost blocate pentru o perioadă lungă de timp. În momentul de faţă, poate că vă sună deja cunoscut, "suntem în faza în care am contractat serviciile pentru studiile de fezabilitate". Avans zero, deci.
Imediat după Colectiv, oficialii din Sănătate şi din MAI spuneau la televizor, pe un ton sigur, că România are capacitatea de a-i trata pe toţi răniţii. În zilele şi săptămânile următoare însă, crudul adevăr avea să iasă la suprafaţă: nu doar că nu eram pregătiţi pentru a-i trata pe bieţii pacienţi, dar minciunile oficialilor întârziaseră foarte mult transferul acestora peste hotare, de multe ori cu preţul vieţii răniţilor. Mai mult, o mare parte dintre tinerii din Colectiv internaţi în spitalele din Bucureşti şi-au găsit sfârşitul nu din cauza rănilor produse de arsuri, ci ca urmare a infectării cu bacterii luate în timpul spitalizării. Sistemul medical din România şi-a arătat atunci adevăratele limite fără ca nimeni să ia apoi chiar şi o singură măsură concretă pentru depăşirea acestora. Iar cei responsabili pentru producerea Colectiv şi pentru momentele de după tragedie ocupă bine mersi şi nederanjaţi scaune comode în Parlament sau prin ministere.
