Chiar dacă până acum nu am avut parte de minunatul dar oferit de Dumnezeu, acela de a fi părinte, de fiecare dată scriu cu emoţie, cu admiraţie, cu mândrie, cu respect şi cu speranţă despre copiii altora. Despre copii talentaţi, copii de excepţie care, încurajaţi să-şi urmeze visele, reuşesc să atingă performanţe. Cum? Prin muncă, prin efort zilnic, susţinut şi constant, prin dedicare, pasiune şi sacrificii.
De cele mai multe ori, scriu despre copiii născuţi să devină artişti, să bucure lumea, să emoţioneze, să o facă mai frumoasă şi mai bună. Aşa cum sunt, de pildă, cei 14 copii şi adolescenţi care se reîntorc din Italia, de la Sanremo, cu preţiosul „Delfin de Argint”, unde au reeditat performanţa pe care, în 2015, Galaţiul a obţinut-o tot prin grupul Voces. Respect, copii! Cu sinceritate recunosc că îmi pot imagina, probabil, doar unu la sută din munca uriaşă pe care au depus-o pentru a ajunge aici. O muncă uriaşă, susţinută de talent, ambiţie, pasiune, dăruire şi sacrificii, căreia i se dedică, în egală măsură, elevii care participă la olimpiadele şi concursurile naţionale şi internaţionale şi care aduc performanţa acasă, în Galaţi. Un Galaţi care, din păcate, nu ştie, nu poate, ori nu vrea să le ofere pe cât ar merita! Îmi amintesc şi acum declaraţia primarului Ionuţ Pucheanu, pe scena Teatrul Dramatic ”Fani Tardini”, la festivitatea de decernare a premiilor acordate elevilor cu rezultate remarcabile la olimpiadele naţionale şi internaţionale: „Pare că efortul Primăriei, în momentul de faţă, este unul relativ mic faţă de ceea ce ar trebui să facem noi pentru dumneavoastră sau ceea ce fac toate celelalte entităţi din afara ţării care vă tentează atât de mult. Drept pentru care, marea majoritate, atunci când ajungeţi în clasa a XII, optaţi pentru facultăţi în afara ţării. Cred că mi-ar mai alina aşa, un pic, dezamăgirea să ştiu – deşi e greu de a smulge o astfel de promisiune din partea dumneavoastră - că odată şcoliţi afară vă veţi întoarce alături de cei care au rămas aici să ducă «greul». Să ducem mai departe această ţară şi acest oraş…”. Vorbele edilului şef mi-au revenit în minte şi când l-am auzit pe Florin Călinescu, de la masa juriului „Românii au Talent”, uimit performanţa unei balerine în vârstă de doar nouă ani, care se antrenează trei ore pe zi, în fiecare zi: „Dacă tot poporul acesta de asistaţi social ar munci măcar trei ore pe zi am duce-o cu toţii mai bune!”. Dacă autorităţile ar învăţa ceva din talentul, sinceritatea, munca şi sacrificiul care stau la baza performanţelor acestor copii, Galaţiul ar putea fi altfel. Ar putea deveni Galaţiul copiilor şi al oamenilor excepţionali!
