Terapie Intensivă (artă pentru artă)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Necunoscuta mea e o Frumoasă/ de piatră, de cuvânt şi de culoare,

de portativ...şi de luat acasă/ când ne/răbdarea scârţâie şi doare,

când perspectiva-i cum nu se mai poate/ de neagră, de îngustă şi de rară,

iar dezlegarea la singurătate/ adună, scade, şterge şi omoară

ce-a mai rămas din tot ce-a fost odată/ şi ce-o mai fi din tot ce nu s-arată!

 

Frumoasa mea e o Necunoscută.../ o iau aşa, n-am timp de cercetare,

n-am vreme să întreb cam cât la sută/ e bună, dulce şi lecuitoare...

am loc doar de condei şi de cerneală,/ şi de penel, de notă şi de daltă...

am loc să-i fac (s-o fac) o catedrală/ cu veac de veac şi artă pentru artă...

să-nveţe toţi, s-audă şi să vadă/ ce-a mai rămas din tot ce-a fost odată!

(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)

Citit 6026 ori Ultima modificare Joi, 23 Mai 2019 17:32

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.