Suntem la finalul unei săptămâni începute cu o acţiune menită să redea speranţa la o viaţă normală pentru prea mulţi români ce suferă de pe urma abuzurilor sub diverse forme ale sistemului bancar şi cel adiacent acestuia, IFN-urile. Este vorba de o iniţiativă legislativă a senatorului Daniel Zamfir, ajutat de avocatul Gheorghe Piperea, foarte cunoscut pentru implicarea în lupta cu abuzurile în domeniul precizat, un pachet de patru legi de protecţie a consumatorilor împotriva dobânzilor excesive, cesiunilor speculative de creanţe, a executărilor silite abuzive şi intempestive, respectiv a riscului valutar (conversie). Este de fapt o nouă încercare a celor doi, după multe altele care au eşuat prin contestări la Curtea Constituţională şi nu numai.
Aceste proiecte legislative au mai fost depuse sub diverse forme în Parlament, ultima dată în mai, când toate au fost grupate în unul singur, iar spargerea pachetului în patru iniţiative diferite a fost explicată de iniţiator ca măsură de nu fi afectate toate în cazul respingerii unuia dintre segmente.
Necesitatea acestor reglementări legislative o privesc din zona populaţiei, acum expusă sistemului cămătoresc legal, unde există oferte de creditare cu dobânzi uriaşe, DAE (dobândă anuală efectivă) chiar şi de peste 2.500 la sută!!! Desigur, este riscul clientului pe care acesta şi-l asumă când acceptă aşa ceva, dar o limitare, o protecţie cât de cât, cred că este evident că se impune, dincolo de tot ce ar însemna legea de piaţă.
În al doilea caz, dispare practica actuală, în care creditorii obţin executarea silită a consumatorului direct în baza contractului de credit, apărând posibilitatea clientului de a se apăra în instanţele de judecată. Acum, consumatorul nici măcar nu este citat!
În ceea ce priveşte protecţia împotriva riscului valutar, cu celebrele vârfuri ale suferinţei reprezentate de creditările în CHF din anii 2006-2008, proiectul prevede o conversie la cursul valutar din momentul creditării, cu o variaţie de maxim 20%. Acum, ratele se plătesc la un curs mai mult decât dublul celui din momentul creditării, iar riscul valutar este în totalitate asupra consumatorului. Băncile sunt scutite de orice griji în acest sens, ele sunt cu profitul, iar clientul cu chinul. Totul de foarte mulţi ani, cu permisivitatea brontozaurilor eterni din BNR.
În concluzie, văd un parlamentar care duce de mulţi ani o luptă pentru o legislaţie necesară românului de rând, care a şi trecut de la un partid la altul tocmai pentru că nu avea sprijin la aceste proiecte. Mai ştiţi un altul la fel?
