Practica îngroapă adesea teoria, iar la noi am avut destul dovezi că interesul supremaţiei politice îl domină în mod absolut pe cel al bunei guvernări. Aşa se face că, inclusiv economia naţională devine un „câmp de luptă” între partide, în care victime colaterale sunt, până la urmă, tot simplii cetăţeni.
Se vorbeşte acum, iată, de o schimbare a guvernării, dar şi de „bombele cu explozie întârziată” lăsate în urmă de Guvernul Dăncilă, fie el şi demisionat. Un exemplu simplu este cel al majorării salariului minim din economie, începând de anul viitor. Desigur, cine nu s-ar bucura să aibă mai mulţi bani în buzunar? De altfel, şi tendinţa României ar trebui să fie de aliniere, în timp, măcar la nivelul salariului mediu din UE. Pe de altă parte, cum rămâne cu principiul bunei guvernări? Nu poţi să vorbeşti de măriri de salarii când ai deficite bugetare uriaşe, când nu ai productivitate care să-ţi acopere creşterile, când mediul de afaceri este sufocat de fiscalitate, când resimte din plin lipsa infrastructurii sau a forţei de muncă. Dar desigur, „dă bine” să ceri mărirea salariilor dacă nu o faci din buzunarul tău sau dacă nu-ţi baţi capul cu creşterile de preţuri şi inflaţia care erodează rapid orice creştere fără acoperire. „După noi, potopul!” e o deviză urmată de mulţi, inclusiv în materie electorală.
Tot politica şi-a băgat coada şi în măsuri controversate, precum celebra Ordonanţă 114, când era mai uşor să vorbeşti despre bănci, companii din energie sau de multinaţionale în general drept „inamici ai poporului”, chiar dacă asta ducea la pierderi de credibilitate, de stopare a unor investiţii sau chiar retrageri de companii. Acum se încearcă dregerea busuiocului, dar răul a fost deja făcut, iar acest lucru se vede cel mai clar în indicatorii macroeconomici. Unde mai pui că, la un moment dat, nici Europa nu prea ne mai mirosea a bine şi dădeam cu piciorul la fondurile comunitare numai aşa, să le facem în ciudă!
Aşa se face că, după atât „bine” făcut economiei, mediul de afaceri din România a rămas, conform datelor Băncii Mondiale, în urma unor ţări precum… Belarus sau Rwanda! Cam acesta este, per ansamblu, succesul guvernării din ultimii ani: pendulăm, ca performanţe, între autocraţie şi un „stat bananier”. Asta, desigur, dacă nu o fi şi aici vreo „conspiraţie” planetară să îi facă pe guvernanţii noştri să simtă prost...
