N-avem!

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

N-avem bani pentru asta, n-avem pentru aia, n-avem, n-avem! Cam asta auzim în ultima vreme de la guvernanţi, iar falimentul ţării ăsteia pare din ce în ce mai aproape.

Nu ştiu dacă ierarhia nevoilor noastre este cea pe care o voi stabili eu în cele ce urmează, dar, până la urmă, numitorul comun e important, şi anume lipsurile din toate aceste domenii.

- Sănătate. Lipsa, din spitalele României, a celor mai elementare medicamentele şi materiale medicale, începând cu banalele alcool sanitar şi pansamente sterile, nu mai e un secret pentru nimeni. Cine mă contrazice înseamnă că n-a avut, din fericire, pe nimeni internat în ultima perioadă. Cât despre motivele lipsurilor? Simplu: N-avem bani!

- Învăţământ. Nu sunt fonduri pentru înlocuirea materialelor didactice, pentru întreţinerea laboratoarelor şi cabinetelor specializate etc, finanţarea per capita îi duce la disperare pe managerii şcolilor,  drepturi salariale consfinţite prin lege plus hotărâri judecătoreşti definitive sunt plătite târziu sau deloc, din lipsă de fonduri, 10.000 de oameni din sistem şi-ar putea pierde locurile de muncă anul acesta.  Evident, cauza e aceeaşi: nu sunt bani!

- Pensii. Acordarea unor drepturi pensionarilor – precum recalcularea potrivit grupelor de muncă în care aceştia au activat – a fost amânată, pentru a doua oară, cu un an. Nici nu mai e cazul să întrebăm de ce. Lipsesc fondurile.

- Prestaţii sociale. Aici, pe parcursul ultimului an, s-a recurs la o altă modalitate de diminuare a sumelor plătite: persoanelor cu handicap le-a fost reevaluat handicapul şi, deşi în foarte multe cazuri, este vorba despre stări de sănătate care nu au cum să se schimbe – de exemplu lipsa unui membru – oamenii s-au trezit încadraţi într-un grad inferior şi, evident, primesc o indemnizaţie mai mică. De ce? Din lipsă de bani.

- Sport. Cu excepţia fotbalului, finanţat privat, şi în mai mică măsură a altor sporturi de echipă, lucrurile stau de la dezastruos în jos. Sporturile olimpice sunt grav subfinanţate de ani de zile, iar acum, în pragul începerii Jocurilor Olimpice de iarnă din Canada, aflăm cu stupoare că membrii lotului României sunt sponsorizaţi de părinţi, iar echipamentul, cumpărat din colectă publică.  

- Cercetare. Nici nu mai este cazul să detaliem, aceasta a fost mereu Cenuşăreasa bugetului. E suficient să dăm exemplul Staţiunii de Cercetări Viticole de la Târgu Bujor, care riscă să fie închisă din lipsă de fonduri, deşi produce, în mod ecologic, vinuri excepţionale, premiate în străinătate.

N-am pretenţia să fi epuizat toate aspectele vieţii publice. Cetăţeni ai aceleiaşi Românii, ca şi mine, ştiţi fără îndoială că nu avem suficiente creşe, grădiniţe, locuri de joacă pentru copii, că şcolile, subfinanţate, îşi completează bugetele cu ajutorul – mai mult sau mai puţin voluntar – al părinţilor, că foarte mulţi dintre dumneavoastră preferă să le cumpere vaccinuri copiilor, fiindcă cele gratuite vin cu mare întârziere, că alegeţi transportul privat, cel public fiind prost tocmai fiindcă e subfinanţat, că optaţi pentru un consult la un cabinet medical privat, fiindcă cel de stat, plătit din banii noştri, este supra-aglomerat şi sub-dotat.

Din toate direcţiile, auzim de la mai marii ţării ăsteia, doar că „N-avem!”. Asta, domnilor, o cam ştim şi noi.

Iar pe dumneavoastră am vrea să vă auzim spunând şi „Avem!”. Dacă nu bani, acum, pe loc, măcar soluţii pentru viitor.

Şi, între timp, cât mai puţine cheltuieli din bani publici. Nu de alta, dar, într-o zi, o să veniţi şi o să ne cereţi taxe, impozite, voturi, apoi iar taxe şi impozite.

Şi o să ne vină şi nouă – câţi vom mai fi rămas prin ţara asta – rândul să spunem: „N-avem!”. Şi-atunci să vedem pe unde scoateţi cămaşa.

Citit 997 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.