Cu mai bine de un an în urmă primeam zilnic, fără să fi cerut, e-mail-uri de la un individ cu nume ciudat, Iulian Urban, care se căznea să facă un fel de gazetărie on-line paralelă amestecată cu treburi avocăţeşti.
Ceva mai târziu, după ce am reuşit să mă descotorosesc de atacul ilegal al avocatului, am auzit, din pură întâmplare, că acesta ajunsese parlamentar. Bravo dom-le, mi-am zis, gândindu-mă inocent ce minuni poate face un server de spam.
De atunci n-am mai auzit nimic de el. Până ieri, când am citit un titlu care mai întâi m-a amuzat, pentru ca apoi să mă supere.
În fine, avocatul Urban a cerut ca toţi jurnaliştii să depună declaraţii de interese. Asta pentru asigurarea unei „transparentizări” a presei, spunea el.
Ce am de zis? E o chestie de principiu, tovarăşe avocat. Pentru fiecare mişcare pe care o face, pentru fiecare cuvânt pe care îl scrie sau îl rosteşte, jurnalistul scoate din buzunar cel puţin 16 la sută, cash, şi îi aruncă direct în visteria naţională.
Şi asta pentru ca matale, tânăr politician, să îţi primeşti tainul şi să te poţi plimba cu maşina cu girofar atunci când pretinzi că ai treabă.
Apoi ar trebui să ştii, tânăr vlăstar afirmat cu spam-uri şi nu cu valoare politică dovedită, jurnalistul despre care tu crezi c-ar trebui să-şi declare interesele e plătit din banii unui patron şi nu din parale publice.
Nu primeşte subvenţii şi de cele mai multe ori încasează o leafă minimă pe economie.
Nu-l păzeşte vreun sepepist când interlopi cărora le-a rostit numele sau le-a publicat poza îi caută gleznele cu spoilerul de la Mercedes.
Apoi nu există concesii în ceea ce-l priveşte. Dacă ştie să scrie, dacă îşi face meseria respectând toate regulile, dacă nu atacă fără justificare şi nu acuză fără dovezi, atunci rămâne angajat şi îşi poate câştiga pâinea.
Dacă nu respectă toate astea, zboară din peisaj brusc şi devine scriitor pe blog. Unii - rotunzi de tot - au păţit-o.
Pe când matale, ori colegii alături de care suferi moţăind în jilţurile de parlamentar întru propăşirea neamului, rămâneţi acolo patru ani indiferent dacă vă faceţi treaba sau nu, indiferent dacă absentaţi ca nişte morcoveţe repetente, iar când veniţi la slujbă jucaţi Zuma.
Dacă dumitale îţi cere ANI să dai cu subsemnatul, o face pentru că plebea care te-a trimis să ridici braţul în numele ei trebuie să ştie ce interese porţi, avocate, şi ce parale învârţi.
Nu pricep cum îţi trece prin cap să făureşti un ciur de valori avizate ale gazetăriei, câtă vreme eu n-am garanţia că matale poţi să fii şi altceva în afară de un avocăţel care scria pe blog şi trimitea spam, dar care s-a cam lăsat de asta în ultima vreme pentru că a devenit parlamentar.
Îţi mulţumesc pentru grija faţă de privitorii la talk-show-urile politice care mai fac atâta audienţă cât negru sub unghiuţa unui liliputan, dar te informez, onorabile, că mulţi dintre ăia care moderează aceste spectacole gri nu-s jurnalişti, ci nişte impostori, aşa cum sunt şi prin politică, şi prin funcţiile publice de conducere ocupate după împuţitul algoritm politic.
Apoi când mă chemi la transparenţa absolută rostind „haideţi să mergem toţi cu o formă de transparenţă, pentru că o declaraţie de interese nu face rău nimănui”, te informez că n-am chef să depun vreo declaraţie din asta.
Mă simt umilit că mi-o ceri matale, care n-ai reuşit să-ţi justifici până acum prezenţa în tagma politică, dar te interesează cam ce interese aş avea şi cu cine.
Dacă mori de curiozitate cine-s ziariştii şi ce interese au, ocupă-te singur de asta, şi nu folosi membrele lungi ale unei agenţii guvernamentale, plătită şi ea, ca şi dumneata, din bani publici.
Chiar, ce-ar fi fost ca eu, un ziarist cu calviţie din provincie, să mă apuc să fac toate demersurile pentru născocirea unei legi care să îmi permită să folosesc vreo agenţie publică a cărei menire să fie aia de a-mi scrie ştirile de la rasterul ziarului? Ai fi râs, m-ai fi înjurat, nu-i aşa, însetatule de cinste?!
