Reprezentativa femninină de handbal a României a plecat ieri spre Japonia, la Campionatul Mondial, competiţie care va începe pe 30 noiembrie, într-o situaţie ingrată, generată de un uriaş scandal de dopaj la unul dintre cluburile din Liga Naţională. Primele informaţii au fost făcute publice luni spre seară, iar unele dintre handbalistele vizate erau în lotul pentru Japonia. Federaţia română a avut nevoie de aproape două zile pentru a lua decizii. Ieri-dimineaţă a fost sunată gălăţeanca Elena Dache, acum la Dunărea Brăilă, pentru a fi chemată să joace în Japonia. Iar decolarea avionului era peste câteva ore, la 12.55, totul pe repede-înainte în cazul ei. Înţeleg că a fost criză de timp şi pentru federali, dar totuşi măcar până-n seara precedentă ar fi fost de obraz să fie luată o astfel de decizie. A prins zborul în ultima clipă!
Vorbim de singura echipă naţională de seniori din categoria „jocuri sportive” care a reuşit performanţe în ultimii 15 ani, iar prezenţele acesteia la „Mondiale” sau „Europene” au stârnit emulaţie şi speranţe la medalii în rândul românilor iubitori de sport. Iar acum, cu lotul decimat, pe lângă alte probleme ce existau şi înaintea apariţiei acestui scandal, se află într-o situaţie ingrată, care nu prea mai lasă loc de aşteptare a meciurilor cu entuziasm, de speranţe.
Totul generat de dorinţa unora, în acest caz cei de la Corona Braşov, de a avea rezultate cu orice preţ, trişând fără să le pese că-şi expun sportivele la suspendări ce le pot distruge carierele, dincolo de ceea ce de fapt înseamnă furt competiţional. Agenţia Naţională Anti-Doping (ANAD) a notificat trei jucătoare de la acest club că sunt suspecte de utilizarea unor metode interzise, dar sunt suspiciuni că toată echipa ar fi fost supusă la terapie cu laser intravenos, interzisă încă din 2014 de organismul mondial anti-doping. Conducerea clubului, medicul echipei şi clinica la care s-a făcut tratamentul respectiv şi-au bătut joc de adversari, chiar de o națiune întreagă, atât timp cât acolo sunt jucătoare de naţională. Şi au tupeul să afirme că n-au apelat la proceduri căre să mărească performanţa sportivă, ci doar să reducă oboseală. De parcă un sportiv „fresh” n-ar fi automat capabil de un randament mai bun.
De susţinătoare de efort este nevoie, fără dubii, dar în forme permise şi fără periclitarea sănătăţii sportivului. Iar pentru asta este nevoie de profesionişti şi mai ales de un nivel foarte dezvoltat al cercetării în domeniul medicinei sportive. Care e acest nivel în România? Oglindit în declinul abrupt al performanţelor de la precedenta ediţie a Jocurilor Olimpice şi jalea ce se întrevede la cea din vara următoare.
