Ştefan cel Mare era mare, dom’le, da’ nu se pune! Pentru că muma sa, scrie negru pe alb poetul, era şi mai mare! Că l-a ţinut la uşă, în frig, deşi dumnealui venea obosit de la o bătaie cu turcii, şi i-a spus vorbe grele aşa:
„De eşti tu acela, nu ţi-s mumă eu!”. Muma premierului Emil Boc pare să fie, cu aceeaşi autoritate… mamară, Trăian Băsescu: l-ar ţine şi-n frig dacă i-ar ieşi din vorbă!
Aşa că domnu´ Boc (nu i se potriveşte „cel Mare”), nici vorbă, zice poporului numai chestii de imagine, care să pară hotărâte şi eficiente, care să nu-l tulbure şi pe dom´ preşedite.
Ca şi un preşedinte de scară, domnu´ Boc ştie cum poate „să se implice” fără să supere „mai sus”. A se „implica” înseamnă, desigur, să vorbească despre toate.
De pildă, să nu se mai circule pe drumurile… portocalii de atâta zăpadă. Dar uite, sunt destule tiruri care au riscat şi s-au blocat, ca să nu piardă patronul bani.
Dacă legislaţia ar fi şi clară, şi aplicabilă, inconştienţii ar fi amendaţi, n-ar mai trebui să dea, în van, premierul din gură! N-ar trebui să ne înveţe ceea ce ar fi trebuit să ştim încă de pe vremea romanilor, ci doar să verifice cum se aplică…
„Nu vreau să aud de drumuri care nu fac faţă circulaţiei! Nu vreau să aud de scuze că ne-a prins zăpada pe nepregătite!”, le spunea acelaşi premier prefecţilor şi în decembrie trecut…
Şi prefecţii au făcut tot posibilul ca domnu’ Boc să nu audă, însă presa… Ca să nu-l mai critice presa, acum, domnu’ Boc a intrat frumuşel în Comandamentul de iarnă aşa cum intra pe vremuri ţarul, apoi revoluţia bolşevică, în Palatul de Iarnă, de cum dădea viscolul.
Şi premierul, autoritar foc, s-a exprimat despre „măsuri”. Adică, ce trebuie să facă fiecare la vreme de iarnă: să ia măsuri sau se măsoare incompetenţa; ceva pe-acolo...
Păi, eu credeam că există deja un precedent, urmând altor atâtea precedente după ce presa a tot făcut mişto de blocajele de mai an, când administraţiile au deszăpezit excelent vara şi s-au înnămeţit iarna.
Acum, premierul îi dăscăleşte pe dascăli să stea acasă, ceea ce e la mintea cocoşului că trebuiau să facă. Încă de când le-a promis salarii mari şi nu le-a dat…
Nu cumva ar trebui să scrie într-un manual pentru directori de şcoală: „În caz de viscol spargeţi geamul, luaţi centimetrul şi măsuraţi zăpada, apoi opriţi copiii acasă”?
Domnu’ Boc le zice prefecţilor să fie vigilenţi. Ca în fiecare iarnă, premierul se descarcă adică de răspundere către prefecţi.
Ţara se împiedică în zăpadă, prefecţii dau şi ei, bieţii, vina pe directori, pe subdirectori, pe şoferi, câte-un şofer mai cafteşte câte-un călător şi lucrurile se rezolvă de la sine până vine primăvara şi răsuflăm şi noi uşuraţi: ieşim la ghiocei şi gropi în asfalt…
Dacă timpul, adică vremea, ar ţine cu Guvernul Boc, ar fi iarnă grea până la toamnă. Astfel, profesorii nu vor mai putea veni la şcoală şi, normal, nu-şi vor mai revendica nenorociţii ăia de bani!
Economii! Gândire coerentă! Ce mai, giugiuc guvern! Dar dacă-i frig mai mult, de, se consumă şi gaz mai mult, căldură mai multă, deci trebuie mai multă subvenţie.
Nu-i bine pentru Guvern! Aici însă ar putea interveni prietenii ruşi. Să-i supărăm cu scuturile şi poate ne ajută! Ar fi mişto! Am putea astfel închide totul şi da apoi vina pe ruşi.
Am putea tăia toată căldura, deci şi subvenţia la căldură, deci şi salariile termoficatorilor…
Dar indiferent ce face şi nu face guvernu’ nostru la vreme de iarnă, trebuie să se vadă bine din stradă. Că dacă Ştefan cel Mare o dădea-n bară, se supăra muma domnitorului.
Dumneaei nu apare în cărţile de istorie, da’ tot trebuie să fi fost, cu toate că pe atunci nu erau alegeri prezidenţiale. Sau voievodale.
Sau ce muma-mumă-sii or fi fost!
