Foarte frumos e în Grădina Publică pe înserat! O adevărată cascadă de luminiţe, aşezate cu bun gust. Nimic care să-ţi agreseze ochiul, dimpotrivă, s-a mizat pe argintiu şi auriu, cu câteva accente de culoare, care dau parcului un aer de Occident, cu nimic mai prejos decât, să zicem, feeria din faţa Palatului Primăriei de la Viena.
Păcat este că atâta desfătare de lumini şi atmosferă sărbătorească se iroseşte degeaba. Un număr destul de mic de gălăţeni se încumetaseră să se plimbe prin parc la trecerea mea pe acolo, deşi nu era nici foarte frig şi nu era mai târziu de ora 20,00. Am putea să dăm vina pe faptul că Grădina ar fi prea departe de unele zone ale oraşului. Însă nu e asta. La Street Food Festival, locul era plin de omeni care nu se mai lăsau duşi acasă nici la miezul nopţii. Singura explicaţie şi diferenţă e faptul că, atunci oamenii aveau ce să facă şi ce să vadă. Acum organizarea târgului e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. La ce să vină oamenii şi la ce să rămână? Vreo şapte-opt tarabe deschise, şi alte încă pe atâtea cu obloanele trase dau târgului de iarnă o impresie de sărăcie lucie. Un singur stand de colaci ungureşti, la care se înghesuia la o coadă luuuuungă tot poporul prezent. Două rulote cu hamburgeri, cartofi prăjiţi, burek, fasole cu ciolan, o tarabă cu mere glazurate, porumb copt şi vin fiert e tot ce se oferă la târgul de Crăciun în materie de degustat la faţa locului. Cam puţin, iar cei care mai ţin şi post sunt total neglijaţi. Încă două tarabe cu mărunţişuri kitschoase şi una cu ceva haine completează tot peisajul comercial. Păi, dacă-i târg, târg ar trebui să fie, nu pospai! Că şi puţinii oameni care veniseră, au dat vreo două ture de parc, au făcut poze cu beculeţele, au stat la coadă la colaci şi au plecat. Pe scenă, erau câţiva pitici dornici de zbenguială şi de dans. Muzică antrenantă se auzea la boxe, iar părinţii le făceau poze în delir. Dar totul dura foarte puţin. Altceva ar fi fost dacă la ora aceea s-ar fi aflat cineva care să menţină antrenul! Altceva ar fi fost, dacă, pe lângă muzica din difuzoare ar fi fost oferit şi ceva entertainment. Am înţeles că va fi în zilele următoare şi ceva program artistic. Dar la câte talente dornice de afirmare are oraşul pe la cluburile de muzică şi la Liceul de Artă, am fi ţinut-o o lună numai într-un spectacol. Dar cine să-i organizeze?
Am plecat şi eu destul de repede, cu un gust amar: păcat de luminiţe, păcat de ideea bună, dacă organizare nu e, nimic nu e!
