De câte ori Moş Crăciun v-a adus exact ce v-aţi dorit? De câte ori v-aţi uitat pe scrisoarea pe care i-aţi trimis-o şi aţi bifat TOT de pe ea? Mie, personal, nu mi s-a întâmplat niciodată asta. Să nu fiu greşit înţeles, Moşul a venit în fiecare an la mine, dar între lista „mea” şi lista „lui” au fost întotdeauna mici diferenţe, în plus sau în minus, după cât de inspirat sau de norocos a fost Moşul la... cumpărături. Câteodată, diferenţele erau chiar foarte mari, mult mai mari decât într-un sondaj IRSOP sau IMAS, ca să zic aşa. Jocul dorit se transforma într-o maşinuţă, sau maşinuţa, în dulciuri ori în vreun pulovăr special ales. Dar nu aveai cum să te superi pe aşa ceva, Moşul e Moşul, iar bucuria pentru cadourile găsite sub brad era imensă, de nepreţuit. Cei care aveţi copii ştiţi despre ce vorbesc.
Anul acesta, pentru o grupă de copilaşi ai unei grădiniţe din Galaţi, Moş Crăciun a adus exact ce i s-a cerut. Nu i-a fost uşor acest lucru, dar a fost ajutat de câţiva oameni cu inimi de nota 10, printre care şi patru colegi de-ai noştri: Elena Govaert, Sonia Baciu, Roxana Artene Penciu şi Cătălin Paraipan. Nu-i veţi auzi lăudându-se cu asta, ba chiar Elena a scris despre eveniment la insistenţa noastră, dar gestul lor a fost cu adevărat excepţional. Împreună cu alţi 22 de oameni cu inima mare, au luat fiecare scrisoarea câte unui copilaş şi, prin magia Crăciunului, i-au oferit acestuia exact ce şi-a dorit. Fiecare copil cu „Moşul” lui. Vă puteţi imagina bucuria acestor copii atunci când au înţeles că Moş Crăciun există, că magia Crăciunului nu e vorbă-n vânt.
Şi sunt nenumărate exemple în această perioadă de fapte bune, de altruism, de dăruire. Îmi vine în minte cazul Elenei Orac, adus în atenţie printr-o campanie a „Vieţii libere”, căreia oameni cu sufletul mare i-au dăruit mai mult de două treimi din suma (imensă!) necesară transplantului, efectuat în Rusia, pentru a combate scleroza multiplă. Sau cazul celor doi copii din Braşov, popularizat pe Facebook de poliţistul Marian Godină, care trăiau într-o sărăcie cruntă, într-un container. În nici 24 de ore, copiii s-au mutat într-o casă nouă, complet mobilată şi utilată, au fost înscrişi la şcoală, părinţii lor ai primit joburi stabile, nu de zilieri, iar donaţiile continuă.
E clar, magia există, e în fiecare dintre noi. Ce bine ar fi dacă nu am descoperi-o doar de Crăciun, pentru că necazuri şi oameni în nevoie sunt în fiecare lună, nu doar în decembrie. Sau, dacă vreţi, ce bine ar fi să-l dăm pe Moş Crăciun pe „repeat”!
