Controversata ordonanţă de urgenţă care le va permite spitalelor şi clinicilor private să concureze de la egal la egal cu spitalele de stat în accesarea fondurilor publice destinate programelor naţionale de sănătate a dus, aşa cum era şi de aşteptat, la politizarea excesivă a subiectului. Într-un mod cât mai cinic cu putinţă, fiecare formaţiune politică încearcă să tragă cât mai mult capital electoral de pe urma acestui subiect, însă nimeni nu pare încă dispus să vorbească despre "elefantul din cameră", atunci când vine vorba despre sistemul de sănătate românesc. În ciuda tuturor atacurilor şi a acuzaţiilor politice, un fapt rămâne constant: sistemul sanitar românesc este grav subfinanţat.
Astfel, problema nu este dacă pacientul va fi tratat la stat sau la privat, din moment ce oricum nu va trebui să plătească, cel puţin pentru moment, în niciuna dintre situaţii. Problema este că tarifele prevăzute prin programele naţionale de sănătate sunt mult prea mici pentru a putea fi măcar interesante pentru clinicile private. Din acest motiv, tarifele pentru diverse servicii medicale cuprinse în programele de sănătate vor trebuie mărite în mod automat, pentru ca spitalele private să fie motivate să abordeze astfel de pacienţi.
Şi aşa ajungem repede la fondul problemei. În prezent, banii pe care statul român îi alocă din PIB pentru Sănătate sunt total insuficienţi. Ca urmare, atunci când ai nevoie de o analiză sau de o investigaţie medicală, cei mai mulţi dintre asiguraţi sunt nevoiţi să plătească pentru aceste servicii, deşi ele sunt decontate, teoretic, din contribuţia obligatorie la Sănătate. Aici se adaugă şi problema corupţiei puternice din sistem, precum şi modul extrem de ineficient în care autorităţile publice cheltuie banii pe care îi au la dispoziţie.
În concluzie, dintr-un buget mult prea mic şi căpuşat de corupţie şi de incompetenţă, statul va trebui să mărească tarifele decontate pentru serviciile din programele naţionale, pentru ca privaţii să devină interesaţi de subiect. De unde se vor găsi banii necesari? Fie bugetul alocat Sănătăţii va creşte, fapt puţin probabil, fie profesioniştii din domeniu, cu sprijinul Parlamentului, vor gândi o reformă performantă a sectorului, fapt şi mai puţin probabil. Scenariul cel mai puţin dorit, dar cel mai plauzibil, este că lucrurile vor funcţiona în continuare la fel de defectuos, iar principala victimă a acestui sistem bolnav va fi tot pacientul, la fel ca până acum.
