După toată năuceala determinată de pandemie, care risca să aducă Uniunea Europeană în pragul unui blocaj total - la un moment dat se ajunsese la un fel de "isterie" inclusiv între şefii de stat şi de guvern - lumea a început… să se adapteze. Fabricile auto au început să facă aparate de respirat, confecţiile au trecut pe măşti de protecţie, ne-am mai lămurit medical şi cu coronavirusul. După ce mai bine de două luni Europa şi-a numărat victimele, ne îndreptăm spre "relaxare" şi repornirea economică.
Ei, şi acum ajungem… la bani. În toate statele UE au curs ajutoarele publice. Nu a mai fost nici o regulă, nici o limită, cine a avut bani i-a "perfuzat" în economie, în protecţie socială, spitale etc. Dar nu toată lumea a stat pe un munte de bani. Desigur, aici este vorba şi de înţelepciunea autorităţilor naţionale, dar dincolo de asta, una este să "arunci" pe piaţă câteva sute de miliarde de euro şi alta… să te împrumuţi ca să ţii în viaţă sistemul.
Unde s-a ajuns? Comisarul pentru Concurenţă, Margrethe Vestager, a arătat că deja sunt "diferenţe enorme" în ajutoarele publice din statele membre UE. Din 1.900 miliarde de euro din evidenţele Bruxellesului, mai bine de jumătate (52 la sută) s-au împărţit în Germania. Urmează Franţa, cu 17 la sută, şi Italia, cu 16 la sută. Desigur, noi suntem la coada clasamentului. România avea un deficit bugetar uriaş, iar acum va avea unul şi mai mare...
Dincolo de toate, acum se vorbeşte de planul european de 1.000 miliarde de euro pentru relansare - granturi şi împrumuturi, deşi încă se mai negociază pe marginea lui… Cert e că banii nu se vor da "cu sacul". Va fi un sistem pe principiul programelor europene, mai simplificat, poate, dar la fel de riguros. Întrebarea e: ce va prima - clamata solidaritate, capacitatea de absorbţie, interesele de afaceri? Că, dacă e după acestea din urmă, s-ar putea să rămânem doar cu… solidaritatea. Aia declarativă. Ţările cu economie solidă ar putea deveni şi mai solide, ţările cu sisteme mai fragile vor "tuşi" şi mai tare: inflaţie, deficit bugetar, şomaj, pieţe pierdute, sectoare blocate etc. Noi parcă înclinăm mai mult spre a doua variantă. Dar, să nu cobim… Să rămânem, dacă nu eurooptimişti, măcar optimişti pur şi simplu.
